Copilaria sefului

Atingand culmile succesului cu usurinta si descoperind sursa suprema de satisfactie in munca, descopera la un moment dat ca nu mai au parte de provocari. Iar motivatia de a lucra este cea care ii tine in viata. Situatiile de criza le dau aripi pentru ca ii provoaca sa se autodepaseasca. Mai mult ca sigur ca sunt dependenti de circumstante pentru a da tot ce-i mai bun din ei, avand nevoie de un anumit prilej pentru a-si pune in evidenta capacitatile. Asteapta acest lucru de la mediul in care lucreaza si daca riscul nu exista, il vor cauta ei. Apetitul crescand pentru operatiunile cu caracter riscant isi au sorgintea in relatiile existente intre parinte si copil. Se prea poate ca in copilarie, dorinta copilului de a se exprima sa fi fost ingradita de catre parinti. Libertatea fiind limitata de atitudinea exigenta a parintilor, adultul gaseste abia acum metode inedite de exprimare.

Lupta pentru ultimul cuvantul/ Atitudine pasiv-agresiva - Cu siguranta stilul de conducere al unui astfel de manager este unul permisiv. Un manager cu o atitudine pasiv-agresiva dispune de un stil managerial in care prevaleaza rutina si activitatile neriscante. Nu ii place pericolul, adoptand in majoritatea timpului principiul: “spune-mi cine esti, ca sa-ti spun ce ai de facut”. Are tendinta de a nu-si consulta angajatii atunci cand are de luat o decizie importanta, iar activatile par a se desfasura “de la sine”, fara ca managerul sa le traseze o directie anume. Acesti manageri sunt personalitati pesimiste, care vad de cele mai multe ori doar jumatatea goala a paharului. Situatiile neprevazute ii sperie pentru ca nu-si pot anticipa felul in care reactioneaza in fata presiunilor si a imprevizibilului. Atitudinea lor pasiv-agresiva se traduce printr-o abilitate innascuta de manipulare a celor din jur, gasind in permanenta pretexte si scuze pentru a-si amana sarcinile pe care le au de indeplinit sau punandu-le in carca angajatilor si a superiorilor. Un astfel de comportament profesional se poate datora permanentei lupte pentru putere dintre parinti si copii. In copilarie, copiii au fost dominati de catre parinti, intransigenta acestora reflectandu-se intr-o autoritate exagerata. Revolta copilului impotriva parintilor, mai tarziu si cea a adultului, ia aceasta forma a atitudinii pasive, dar usor agresive.

---

---