Fara pile si noroc?

Citeam cu ceva vreme in urma intr-un studiu despre piata muncii din Romania ca 88,6% dintre respondenti cred ca succesul in cariera este legat de relatiile, sau altfel spus, “pilele” pe care le ai. De cate ori nu am auzit in jurul nostru “in Romania nu conteaza ce stii, conteaza pe cine stii”. De cate ori nu am vazut oameni dezamagiti, frustrati sau pur si simplu resemnati ca nu pot obtine un loc de munca pentru care au toate calificarile, doar pentru ca cineva care “stie pe cine trebuie” a obtinut pozitia respectiva.

Deseori vorbesc cu persoane pe care le consiliez si intalnesc atitudini de genul “mi-a ajuns; am incercat ani de zile si m-am saturat; n-am crezut niciodata ca ma voi gandi serios sa plec din tara dar chiar am ajuns la capatul rabdarii – prefer sa ma duc in Spania la cules capsiuni, macar acolo stiu ca sunt platit atat cat muncesc”. E vorba de o persoana care de 3 ani lucreaza intr-o companie multinationala considerata respectabila.

Fie ca vorbim de angajare, fie ca vorbim de promovare sau dezvoltare in cadrul firmei, aceasta problema a pilelor si norocului apare pe buzele si in mintile majoritatii romanilor. Ca se intampla si asa, nimeni nu o contesta. Da este adevarat! Dar in acelasi timp intre 40% si 60% dintre angajarile de pe piata se fac pe baza de experienta, performanta, lucru in echipa si capacitate de comunicare si convingere ca sa mentionam numai cateva criterii. Mie personal mi se pare trist, chiar foarte trist ca multi dintre noi ne impiedicam de aceste “motive” pentru a justifica un parcurs profesional mediocru. Sau cum spunea un tanar absolvent pe care l-am intalnit de curand “chestia cu <> o vad de multe ori ca un mod de scapare (folosind aceasta scuza) pentru cei care nu au suficienta incredere in ei sau nu sunt destul de competenti. Daca as subscrie la aceasta idee <> ar insemna sa accept ca nu am nici un viitor”.

Un lucru care trebuie stiut despre practica de resurse umane si care deseori este interpretata gresit ca si “punere de pile”, este faptul in multe companii, angajatii sunt incurajati sa recomande cunostiinte sau prieteni pentru posturile libere. Filozofia din spatele acestei practici este destul de simpla: este o metoda necostisitoare, un angajat prezent reprezinta o garantie morala pentru cel recomandat si plus faptul ca el poate face si o prima analiza daca persoana recomandata este sau nu potrivita cu cultura si specificul companiei. Dupa recomandare, este de datoria departamentului de Resurse Umane si a superiorului direct de a evalua toate aceste lucruri si de a lua decizia finala, deci oricum nota de subiectivism din recomandare ar trebui sa dispara.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo