O femeie de succes: Sorana Savu

Vazut din exterior domeniul relatiilor publice este unul fascinant, insa nu multi se incumeta sa intre in valtoarea lui. Ce inseamna a lucra in acest departament si cum ati ajuns in pozitia in care va aflati in momentul actual?

Sorana Savu: Relatiile publice reprezinta vocea companiilor si a organizatiilor – nu acea voce care incearca sa vanda produsele companiilor, ci aceea care comunica onest si continuu cu toti cei care pot influenta activitatea lor – de la angajati la parteneri de afaceri la autoritati locale sau la consumatori.

Prea multa vreme relatiile publice au fost privite in Romania ca o anexa a planurilor de marketing, ca un departament in cadrul unei agentii mai mari, de cele mai multe ori de publicitate. In realitate, insa, activitatea de relatii publice e axata mult pe consultanta si tinde sa semene mai mult cu activitatea avocatilor decat cu cea a publicitarilor. Punctul de intalnire intre publicitate si PR sta in comunicarea de marketing, dar aceasta e doar unul din tipurile de comunicare pe care PR-ul le are la indemana.

Relatia mea cu... relatiile publice a inceput in facultate, cand, in anul al doilea, am plecat in California cu o bursa pe domeniul jurnalismului si, descoperind acolo PR-ul, am schimbat macazul fara ezitare. In doi ani de zile am reusit sa parcurg toate cursurile de specialitate oferite de americani si m-am intors in tara cu o calificare minunata dar care, la acel moment, nu-mi folosea prea mult.

Sunt o persoana cumplit de incapatanata si, pentru ca mi-a fost clar de la bun inceput ca, daca imi respect profesia, trebuie sa o practic asa cum am invatat-o, fara compromisuri, am preferat sa astept si am petrecut patru ani intr-un domeniu conex, cu care, pana in ziua de azi PR-ul se tot confunda: publicitatea. A fost o scoala excelenta, dar a fost doar o etapa, pana cand am gasit genul de organizatie in care puteam practica relatiile publice asa cum le invatasem in Statele Unite.

S-a intamplat ca prima agentie de PR in care am lucrat era condusa de sotul meu, care ajunsese sa lucreze in domeniu ceva mai devreme ca mine, avand in spate experienta jurnalistica. Nu a fost o decizie usoara, pentru ca nu ai niciodata siguranta ca munca de birou nu va ajunge sa-ti afecteze relatia de acasa sau ca, in calitate de sotie, oamenii din jur nu vor gandi automat ca ai cine stie ce privilegii. Au fost aproape doi ani de rodaj pentru noi, in care am invatat foarte mult unul de la celalalt si, cel mai important, am invatat ca putem lucra bine impreuna si ca ne completam excelent.

---

---