Romania din America. Interviu Corina Suteu, director ICR New York

O ruptura istorica produce intotdeauna asemenea efecte asupra indivizilor, dandu-le sentimentul ca se oglindesc intr-o realitate pe care nu o recunosc, fiindca nu o cunosc, fiindca e o realitate in deconstructie si in constructie in acelasi timp. Teama de necunoscutul in care plutim, desecurizati, produce de pilda un fel de sindrom de autoreflectare negativa. Saracia, inegalitatea, agresivitatea contextului tranzitiei, de asemenea.

E greu de comparat aceasta prabusire a unui sistem cu ceea ce social se petrece in America acum. Valorile umane sunt peste tot aceleasi, dar anumite contexte istorice incearca mai puternic individul si il confrunta cu limitele umanitatii lui. Deci situatiile sunt foarte diferite. Dar formele de umanitate raman aceleasi. Si in SUA si in Romania sunt oameni buni si rai, excroci si oameni cinstiti, actori ai vietii politice si victime ale ei. Dar America nu a cunoscut rupturile noastre istorice si este o mare putere mondiala. Din acest punct de vedere sensul despre sine al unui american e profund diferit de cel al unui roman. Ar fi unul mai bun decit altul? Nu stiu. Nu cred.

Dana Negoita: Locuiti momentan la New York, ati locuit si in Franta. Cat de greu sau usor v-a fost sa va adaptati modului de a gandi si de a exista al fiecarui popor in parte? Exista diferente uriase intre mentalitatea europenilor si cea a americanilor?

Corina Suteu: In primul rand, este greu sa te adaptezi ideii de exil. Ai impresia ca lucrurile se vor produce natural, dar nu este asa. In cartea lui despre plecarea din Romania, "Copacul din campie", Gelu Ionescu spune la un moment dat ceva de felul acesta-ca exilatului ii va lipsi intotdeauna ceva, va simti o mare absenta. Cu aceasta absenta e greu sa te obisnuiesti. Adaptarea s-a produs la mine in Franta. A fost, intr-adevar, foarte greu, foarte solicitant la toate nivelurile. In primii patru ani petrecuti acolo mi s-a parut ca am imbatrinit cu 50. La 30 de ani, cati aveam cand am plecat in Franta, e dificil sa reinveti codurile sociale si culturale ale unei tari, sa te impui profesional, sa o iei de la zero ca specialist intr-un domeniu, sa iti construiesti un tesut social nou. Mai ales cand esti de unul singur, ceea ce a fost cazul meu.

Sosirea in America a fost cu totul altceva. In primul rand, reincepeam dupa 12 ani sa lucrez cu Romania (in Franta am lucrat intr-un mediu exclusiv francez sau international). Apoi, exilul meu era deja consumat, ma simteam deja ca un expatriat, nu mai plecam de acasa. In fine, New Yorkul e orasul in care, ca mod de lucru, ca ambianta, ca dinamica si ritm, m-am adaptat cel mai bine din toate locurile in care am locuit si am lucrat.

Garbo

Ultima actualizare: 7 Mai 2012 @ 06:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo