Romania din America. Interviu Corina Suteu, director ICR New York

Exista, e drept, o mare diferenta intre mentalitatea americana si cea europeana. Americanii te primesc oricine ai fi, te accepta pentru ceea ce esti, nu au niciodata idei preconstruite despre tine. Pentru ei, faptele conteaza mai mult decat originea, statutul mostenit…etc. In Europa e diferit -porti cu tine ‘amprenta’ poporului din care vii, a reputatiei consolidate a acestui popor. In consecinta, comportamentul tau nu poate decit sa accentueze sau sa contrazica idei deja formate. Este, intr-un fel, un dezavantaj si o inertie. Dar e inertia tuturor civilizatiilor vechi.

Au existat vreodata regrete legate de decizia de a pleca din Romania?

Corina Suteu: Nu. Dar a existat o constanta incapacitate de a ma rupe de Romania.

Dana Negoita: Care au fost momentele cheie din cariera dumneavoastra si ce satisfactii au venit pe cale profesionala?

Momente cheie? Cand, la 27 de ani eram angajata la Revista Teatru si unul dintre cei mai tineri oameni din presa culturala, iar Ion Cristoiu mi-a dat libertatea, desi eram abia sosita in redactie, de a scrie o rubrica personala, Cronica tinerei generatii, despre actorii tineri pe care ii consider de viitor. M-am uitat de curand despre cine am scris pret de doi ani si am gasit pe Claudiu Bleont, pe Oana Pellea, pe Marian Ralea, Dan Puric, Maia Morgenstern. M-am bucurat sa vad ca nu m-am inselat.

Apoi, in 1991, cand am lucrat la UNITER si Ion Caramitru m-a facut directoare dupa ce ma intorsesem din Franta de la Masterat, asumandu-si riscul unui director tinar, hard working, dar occidentalizat si non-conformist. Gratie acestui post l-am cunoscut pe Andrei Serban, de care m-a legat si ma leaga o colaborare profesionala extrem de pretioasa si irepetabila pentru cariera si existenta mea.

Theatrum Mundi a fost o noua etapa, in 1993, cu acel moment din 93 in care i-am avut alaturi pe Victor Rebengiuc, George Constantin, Mircea Diaconu, Horatiu Malaele, Catalina Buzoianu si Alexandru Dabija pentru’reforma sistemului de salarizare in teatre’ si o noua lege a teatrelor. Astazi perioada aceea, atat de plina de iluzii, iluzii pe deplin impartasite cu acesti oameni, mi se pare din nefericire, apusa.

Garbo

Ultima actualizare: 7 Mai 2012 @ 06:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo