IN ACEST ARTICOL:
"Am o extraordinara capacitate de a ma ridica de jos si de a o lua de la capat si, in general, am avut intotdeauna si continui sa am o atitudine constructiva. Ca toata lumea, am insa si momente de descurajare, de neincredere, de frica de viata".

In februarie 95 am plecat in Franta ca director al Masterului European in Management cultural de la Scoala de comert din Dijon si atunci am inceput o cu totul alta meserie, cea de formator, de specialist in politici culturale, management cultural si cooperare culturala. Cand am fost recrutata, am pus conditia sa dezvolt o antena pentru tarile de est-eram deja foarte avansata cu acest proiect. De asemenea, am pus conditia ca Gabriela Tudor-colaboratoarea mea constanta de 5 ani la UNITER si Theatrum Mundi sa coordoneze antrena estica, eu fiind directoarea Masteratului dublu. N-a fost simplu. Primele patru luni am platit-o pe Gabi din banii mei, -francezii s-au lasat cu greu convinsi sa aiba o echipa de romance la carma unui masterat european. In '98 am fondat pe banii mei asociatia ECUMEST si una dintre cele mai bune studente ale mele, Oana Radu, a acceptata sa mi se alature si sa construiasca alaturi de mine si de Aura Corbeanu -o alta fost studenta si coechipiera, astazi director executiv la UNITER, asociatia. Cred ca americanilor le-ar place povestea asta cu multe femei care vor lucruri imposibile si se solidarizeaza pentru binele comun!

Si fiindca, din nefericre, Gabi s-a stins anul acesta foarte tanara, dupa ce si-a construit o cariera proprie ca director al Prohelvetia si exceptional promotor al dansului contempooran si artelor emergente in Romania, cred ca e bine de spus ca dedicatia fara limite pentru binele comun are un pret mare!

In fine, din momentele mai recente: construirea prin ECUMEST a platformei Policies For Culture impreuna cu Fundatia culturala Europeana din Amsterdam in 2000, publicarea cartii mele in 2006 (Another brick in the wall-un studiu comparativ despre trainingul in managemnent cultural in Europa) si numirea mea ca director la ICRNY. Cred ca nu este necesar sa mentionez Academia Itineranta Andrei Serban, Festivalul de Film Romanesc de la New York sau expozitia de Street Art organizata anul trecut, ale carei ecouri legate de poneiul roz nu s-au stins nici azi. Respect foarte mult curajul si increderea solidara pe care Horia Patapievici in primul rand, dar toata conducerea ICR, mi-au aratat-o, dandu-mi libertatea de a-mi exercita creativ si modern meseria.

Dana Negoita: Care sunt acele calitati care v-au ajutat sa va faceti respectata intr-o lume “culturala”, o lume atat a barbatilor, cat si a femeilor cu realizari si capacitati remarcabile ?


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri