Herta M�ller. Nobel. Romania.

Antreprenoriatul feminin pe agenda europeană: CONAF la Summit-ul Economic al Regiunii Dunării în Viena

14 Noiembrie 2024

Nett Front, lider în producția de fronturi, lansează un concept unic ȋn România, prin care mobila veche capătă o nouă față

13 Noiembrie 2024

16 Octombrie 2009 publicat în Cariera

Herta Muller e a noastra, a romanilor, chiar daca nu e chiar a noastra. Ne incapatam sa o credem. Simtim nevoia de eroi, sa ne mandrim, sa ne dam mari, sa ne demonstreze cineva de acelasi sange cu noi ca putem si ca avem cu ce. Vrem ceva sa ne scoata din inertie, sa ne demonstreze ca putem iesi din cenusiu, sa ne faca sa credem ca o echipa nationala poate pierde demn un meci, ca o persoana integra poate conduce decent si corect o tara.

Ma iertati. Am uitat ca astazi este vineri. Ca in fiecare vineri, trebuia sa trimit newsletterul cu care v-am obisnuit: portretul unei femei deosebite. Imi alesesem subiectul si cuvintele mi se asezasera frumos in randuri negre pe fond. Mai mult ca sigur ca aveam ce spune despre Herta Muller: niste ani din viata petrecuti in Romania, o parte din opera, cenzurarea ei, fuga de Romania si de regim, emigrare Germania, succes in alte granite, premii literare obtinute, nominalizare 1999 la Nobel, un recent triumfator premiu Nobel, identificarea scriitoarei cu poporul german si dara de sange roman care ii curge prin vene.

Am vrut sa caut detalii, eventual picante si colorate dintr-o epoca neagra si indoliata despre care nimeni nu vrea sa isi aduca aminte adevarul alb-negru. Fara doar si poate, Herta Muller este o personalitate marcanta. O spun cu cea mai mare apreciere si respect. Un adevarat om de cultura. Nu o feminista, nu o victima, nu o visatoare, ci o luptoare impotriva opresiunii. O femeie demna de admirat in fata careia multi barbati ar scoate palariile care astazi nu se mai poarta, in fata careia multe femei nu ar mima invidie, ci ar incerca admiratie si respect. O scriitoare ce "descrie cu concentratia poeziei si franchetea prozei viata celor deposedati". Un om caruia un regim, ca multor altora, i-a facut mult rau.

Am vazut apoi cum au inceput sa cada lacrimile de emotie, de indignare, de isterie, cum am inceput sa ne umflam piepturile noastre romanesti cu mandrie si ingamfare, cu strigate, injuraturi, urlaturi si renegari cum numai noi romanii stim sa o facem. Este sau nu este Herta Muller castigatoarea premiului Nobel pentru literatura? Aceasta era adevarata intrebarea care ne tulbura emotiile si ne infrana bucuria turbata. Caci zau cand auzim de bine de Romania nu mai avem loc de temperari.

La auzul stirii ca o scriitoare germana de origine romana a castigat un Nobel, m-a incercat cel mai zdravan, ingamfat si bolnavicios sentiment de mandrie. Am vibrat laolalta cu sutele de romani... Na ca am aratat noi, romanii, unei lumi intregi de ce suntem in stare. Daca Herta Muller nu ar fi trait aici, nu ar fi avut ce povesti... Si m-am bucurat dublu. Inca o femeie care castiga premiul Nobel? Este o veste extraordinara. Nu doar ca stie unde se afla Romania pe harta, dar a trait in ea si a scris despre ea???... Este ceva mai extraordinar decat extraordinarul.