Politiciana Gabriela Cretu, despre cum vor depasi romancele Criza

Antreprenoriatul feminin pe agenda europeană: CONAF la Summit-ul Economic al Regiunii Dunării în Viena

14 Noiembrie 2024

Nett Front, lider în producția de fronturi, lansează un concept unic ȋn România, prin care mobila veche capătă o nouă față

13 Noiembrie 2024

19 Mai 2010 publicat în Cariera

Mediul politico-social romanesc este foarte tensionat. Rememoram abordarea dintr-o revista straina, unde un titlu cu privire la criza financiara suna cam asa: �Poveri ma pi� creativi�, lucru care mi s-a parut extrem de potrivit pentru abordarea pe care o pot avea doar femeile cu privire la situatiile limita, la criza.

GC: Am avut, ca toti oamenii, momente dificile; totusi, pot sa spun ca am privilegiul de a vorbi despre situatiile limita doar din experienta altora. In situatii lipsite de sens, am fost… Una dintre ele, relativ recent. Asa cum stiti, am avut sansa de a face parte din prima echipa de deputati romani in Parlamentul European. M-am implicat cu tot timpul, experienta si pasiunea pe care cineva o poate pune in a construi ceva nou; politica romaneasca nu te pregateste destul pentru nivelul european; ceilalti europeni nu erau obisnuiti cu romanii… Aproape patru ani am muncit enorm, am obtinut rezultate, am castigat recunoastere si apreciere; eram pregatita sa preiau pozitii de conducere in structurile Parlamentului European.

Exact inainte de alegerile europene de anul trecut, fara nicio explicatie, am disparut din echipa de europene; nimeni, niciodata, nu mi-a spus o fraza pe aceasta tema, nu mi-a oferit vreo ratiune plauzibila; scuze nu asteptam. Principiul era ca echipa se pastreaza iar ordinea pe lista va fi in functie de munca fiecaruia… Traim insa in tara Mesterului Manole; nu ne dezmintim si o luam mereu de la inceput.
A fost un moment greu; devenisem inutila; devenise inutila o experienta pe care doar vreo cativa o au in aceasta tara.

Eu am intotdeauna ce face; am o profesie care ma face sa ma simt un om normal, in relatie cu oameni normali, ceea ce este mare lucru uneori. Totusi, sentimentul risipei, constiinta ca eu sunt… lucrul risipit, era foarte acuta, suparatoare. Cum am depasit momentul!? Reinventandu-ma! La 45 de ani am avut indrazneala sa incep sa fac ceva total diferit; am inceput sa sculptez, cu aceeasi pasiune; era un vis din copilarie care statea ascuns. Asta mi-a salvat sufletul. In rest, nu am renuntat; nici la politica, nici la munca in domeniul afacerilor europene; incerc sa fac tot ce pot sa fac in lipsa unui lucru esential – decizia politica; ea este in mainile altora…

IS: Ce va alina in momentele grele? Ce este acel ceva care va face sa zambiti in ciuda tuturor greutatilor?

GC: Lucrurile mici. Zambetul unui copil necunoscut cu capul lasat pe umarul mamei, soarele, verdele, un om, o carte, constiinta ca eu, in comparatie cu restul lumii, sunt o privilegiata pentru ca sunt sanatoasa, ca am relatii bune cu lumea, chiar si traind intr-o tara in care oamenii te deceptioneaza deseori… Din pacate, nu este doar vina lor; devenim, putin cate putin, asa cum este lumea in care traim. Munca! Sa nu uit munca! Sunt dependenta de ea. Muzica, frumosul sub toate formele sale… Stiti!? Eu inteleg multe lucruri, am ceva pregatire; un lucru nu inteleg. Cum pot oamenii sa se plictiseasca intr-o lume in care sunt atatea lucruri de facut, de vazut, de sictit?!