Corina Oancea, in varsta de 33 de ani, a inceput sa tranzactioneze pe Bursa de Valori Bucuresti (BVB) in 2007 sau mai exact in vara anului in care “aproape ca nu vedeai actiune care scade”. Din pacate pentru ea momentul respectiv s-a dovedit a fi maximul absolut atins de BVB atat din punctul de vedere al cotatiilor cat si al sumelor rulate in piata. Practic, Corina Oancea a intrat in piata intr-un moment pe care toti brokerii incearca sa il evite, “pe maxime”.
“Am fost mereu interesata de industria financiara si la acel moment citisem in presa despre cate lucruri bune se intamplau pe bursa. Am fost sunata si de un broker care m-a convins sa incep macar cu o suma mica de bani. In iulie si august 2007 am castigat cam 20%, apoi am inceput sa cumpar constant, lucrurile pareau destul de simple”, povesteste Corina Oancea.
Investitoarea spune ca a continuat sa cumpere chiar si in momentele in care indicii inregistrau scaderi, fiind sigura ca achizitionarea unor actiuni la preturi mai mici nu poate decat sa imbunatateasca perspectivele portofoliului. Caderea pietei din toamna anului 2008 a convins-o insa ca bursa poate reprezenta la fel de bine un loc in care economiile se pot evapora in doar cateva zile.
“Nu intelegeam de ce niste actiunile unor companii despre care – din rapoartele de analiza – stiam sigur ca au perspective bune, pierdeau cate 10% in fiecare zi. Dintr-un portofoliu de 20-30.000 de euro vandusem aproape tot, nu stiu daca mai aveam mai mult de 2.000 de euro in cont”, isi aminteste Corina Oancea.
Carmen David, partener The Console Group, firma de consultanta in management, nu investeste in nume propriu pe BVB, insa ofera clientilor consultanta privind oportunitatile de investitii. Nici ea nu crede ca ar ramane intr-o piata aflata in fata unui val de scaderi.
„Daca aceste actiuni ar fi ale mele, eu as lichida portofoliul integral, la primele semne de prabusire a pietei”, spune Carmen David, in varsta de 39 de ani.
Alte femei-investitor declara insa ca au rezistat mai bine la prabusirea cotatiilor din 2008. Cristina Bogatu investeste de trei ani si jumatate insa doar pe bursele straine, preponderent cea de la New York.
“Am prins falimentul Lehman dar nu am vandut in acea perioada din simplul motiv ca sunt un investitor pe termen lung si nu reactionez niciodata pe baza unui eveniment de moment. Din fericire, nici nu cumparasem foarte mult inainte de acest eveniment, asa ca mai aveam ceva lichiditati pe care le-am folosit la inceputul lui 2009, dar si in 2010, pentru a cumpara actiuni subevaluate”, spune investitoarea.
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară