Nu am stiut sa pastrez o masura in dragostea mea pentru ei...

Buna ziua!

Ma numesc Purcareanu Georgeta, am 54 de ani. Sunt casatorita, am 2 copii, 2 baieti, unul de 20 si unul de 26 de ani.

Statistic, pare in regula. Pentru ca nu ilustreaza noianul, hatisul de probleme, intrebari fara raspuns, greselile trecute sau prezente, zbaterile, prabusirile, ridicarile, sperantele, iluziile, deziluziile ce stau in spatele acestei prezentari.

Cele mai grele incercari si suferinte ale sufletului meu sunt legate de cei doi copii pe care, se pare, nu am stiut cum sa ii cresc, i-am iubit prea mult, le-am oferit prea mult din sufletul meu, pe care ei acum calca cu nepasare.

Concret: nu pot avea cu ei o relatie normala mama-copil, nu putem sta de vorba fara sa ajungem la contradictii, ma jignesc, imi spun lucruri grele, ma acuza de diverse lucruri (ex pe el il iubesc mai putin, pe celalalt mai mult, lui i-am dat mai putin, celuilalt mai mult etc) si eu nu mai stiu ce atitudine sa mai adopt, cum sa ma port ca sa nu-i razvratesc si mai mult impotriva mea.

Sincer ca in fata icoanei, de cele mai multe ori tac desi mi se pare evidenta nedreptatea cu care ma judeca, dar, pentru a evita noi controverse doar tac, tac si plang si ma rog la Dumnezeu sa ma intareasca, sa ma indrume spre ce ar trebui sa fac.

Am citit cate ceva din literatura de dezvoltare spirituala, ma mai ajut cu invatamintele culese de acolo asa cum le-am inteles si retinut eu, sunt perioade in care reusesc sa ma “reconstruiesc” si sa fiu bine, uneori chiar foarte bine. Dar cand ma izbeste un nou val de rautate, ma clatin, aproape ma prabusesc, ma reintorc in trecut pentru a intelege ce am gresit atunci sa pot indrepta acum. Dar, in afara de o imensa zbatere, o noua zdrobire nu-mi reuseste si de fiecare data cam aceeasi concluzie: nu am stiut sa pastrez o masura in dragostea mea pentru ei, mai ales in cazul celui mic, el fiind de fapt si cel care ma “macina” cel mai tare.

Recitind ce am scris, realizez ca este putin cam generic, cam nepersonalizat, dar am sa ma opresc si am sa las totul asa cum mi-a iesit!

Raspuns pentru Georgeta

Draga Georgeta,

Apreciez in mod deosebit ca ai ales sa impartasesti problema cu care te confrunti adresandu-te redactiei Garbo. Iti multumesc sincer pentru ca ai avut curajul sa lasi totul asa cum ti-a iesit!

Iar ceea ce a iesit este strigatul de durere al mamei care esti; mama care a iubit prea mult si a oferit prea mult din sufletul sau baietilor sai, mama care nu a stiut sa pastreze o masura in dragostea sa pentru ei...

Garbo

Ultima actualizare: 12 Februarie 2013 @ 03:02

• 
• 

Mai multe despre Garbo