Buna ziua,
In primul rand vreau sa va felicit pentru initiativa!
Sunt convinsa ca sunt foarte multe persoane care au nevoie de consiliere, dar nu stiu unde sa o ceara.
Una dintre aceste persoane clar sunt si eu. Mi-am dorit foarte mult sa pot discuta cu o persoana avizata dar, din pacate in orasul meu nu exista.
Am 28 de ani, sunt casatorita si consider ca intreaga mea viata este un compromis.
Nu am reusit inca sa inteleg daca empatizez cu postura de victima sau doar cu cea de narator.
Voi povesti pe scurt cum am ajuns aici.............
M-am nascut in cadrul unei familii formata din doi oameni, ajunsi la cea de-a doua casatorie. Se pare ca am fost motivul casatoriei lor, la doar cateva luni de cand sau cunoscut. Am frati din partea tatalui pe care nu-i cunosc si o sora din partea mamei cu care nu mentin relatii, dar am crescut oarecum impreuna.Spun oarecum ptr. ca pe mine m-au crescut bunicii de la cateva luni si pana am plecat la scoala.
Toata copilaria am crezut ca sunt doar copilul tatalui meu din alta casatorie si ca mama este mama sorei. Mentionez ca tata a fost navigator pana am plecat la facultate.
Am adoptat sistemele de valori ale bunicilor, oameni modesti de la tara si cu ele am supravietuit pana am devenit adolescenta. Nu primeam bani de la parinti si nici haine noi, purtam ce ramanea mic sorei mele vitrege.Am visat mereu sa nu depind financiar de nimeni si am reusit asta muncind in fiecare vacanta inca din timpul liceului.
La scoala am fost intotdeauna printre primii, la liceu am intrat printre primii si asa l-am si terminat, am intrat din primul an la facultate si am terminat-o cu brio. Intotdeauna am mers inainte am strans din dinti, am inchis din ochi si am vazut tot inainte.
Am avut o singura relatie sentimentala si asta cu actualul meu sot. Relatia dureaza de 11 ani si suntem casatoriti de peste 7 ani. In primii 3 ani mi-am intretinut singura familia ptr. ca sotul meu spunea ca nu poate si sa invete si sa mearga la serviciu. Ma gandesc acum, cum oare puteam eu?! Este un om egoist ,indaratnic si indiferent. Motivul pentru care nu am divortat este ca, este singurul om care ma stie asa cum sunt din toate punctele de vedere si ca, inca mai sper ca poate, va mai exista afectiunea primilor ani cand practic am crescut impreuna. Am senzatia ca as renunta la intreg universul meu, chiar daca stiu ca este doar o amintire. Intotdeauna am crezut ca este singura persoana care ma iubeste si cred ca imi este teama sa raman singura, chiar daca definitia vietii mele este singuratate.
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară