M-am gandit de atatea ori cum sa-mi rezolv problema.Este sau nu este bine sa cer sfatul cuiva,este bine sa gasesc solutia singura? Trebuie sa cer sfatul copiilor,cunostintelor?Sunt intrebari care ma chinuie,de multa vreme,si inca nu am gasit raspunsul pentru a-mi rezolva sau a reusi sa am o viata normala cum o aveam odata.Ma simt abandonata de viata, de viata mea frumoasa pe care am dus-o alaturi de sotul meu,de clipele cand ne tineam de mana si ne sarutam,da amintirile care nu se vor uita vreodata,atunci cand ne ajutam si eram o singura fiinta.Cea mai grea suferinta este cea a amintirilor care nu se pot uita niciodata.Sotul meu NU MA MAI VREA,nu mai vrea familia lui de o perioada cam mare de timp.Avem 26 ani de casnicie,nu sunt putini,iar acum s-a plictisit de familie,vrea sa fie singur,este izolat de noi,nu comunica,nu vrea sa aiba nici un fel de contact cu familia.Lucru care ma terorizeaza,si simt ca nu se va sfarsi niciodata.Am luptat sa aflu ce
se-ntampla,am cautat sa discut,am insistat chiar sa comunicam dar la insistentele mele EL a hatarat ca este bine sa divortam.Acum dupa 5 ani de terorizare a mea si a copiilor,perioada in care fiecare a cautata sa se descurce in viata cum a putut fara a mai fi nevoia sa apelam la asa zisul 'CAP DE FAMILIE'am reusit sa ma descurc financiar,plecand in strainatate si muncind,iar EL a ramas singur o perioada,facand un mai mare calvar din viata mea.Vine in casa ca la hotel,numai seara tarziu,si sta izolat in dormitor,unde sta cateva clipe le TVdupa care doarme si dimineata incepe o noua zi cu serviciul care se termina tot pe la 9-10 seara deschide usa...directia dormitor si tot asa... Acum am renuntat sa mai muncesc in strainatate banii sunt pe terminate,iar el tine cardul in buzunar ,gestionand singur dupa bunul lui plac,cheltuielile in casa.SUNT disperata pentru situatia asta la care nu gasesc singura nici macar cauza,dar rezolvarea nici atat.oare chiar voi
fi oblgata sa bag divort fara sa stiU ce l-a determinat sa se comporte asa cu familia lui?Aintervenit o schimbare de comportament,din cauza mea sau a altei persoane...?a cunoscut alta femeie si i-a oferit mai mult decat mine?AICI IMI RASPUND SINGURA....POSIBIL. Va multumesc!Si sper sa se gaseasca in sfarsit cel putin o concluzie a acestui comportament si sper sa fie cel adevarat.Cu stima.ELA
Ela,ne-am putea compara viata cu o balanta cu mai multe talgere, fiecare corespunzand diferitelor parti din care este constituit universal fiecarui om:iubire,familie,cariera, prieteni.Obiectivul nostrum este sa mentinem echilibrul intre toate aceste talgere, astfel sa nu ne tulbure existenta.Fiecare om ar trebui sa se straduiasca sa traiasca cat mai bine.Ce se intampla cu indivizii care le permite bolilor fzice si conflictelor psihice sa-I ameninte existenta, fara ca ei sa miste un deget pentru a se apara?Evident va imbarani premature, se va vaita continuu de ocaziile pe care le-a pierdut sau irosit.”Ah , de-as putea s-o iau de la inceput!”.Dar, din pacate, e prea tarziu.Ce-I facut e bun facut.Iar viata devine in asemenea cazuri trista si plina de amaraciune.
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară