Sunt um om speriat

Obosesc foarte repede , am dureri permanente de ficat, si o stare de tristete pe care nu pot sa o inlatur deloc.Uneori ma gandesc sa plec, dar imi cunosc sufletul si stiu ca lucrul acesta mi-ar face mult rau.Am devenit geloasa, mi-e teama sa ies pe strada, mi-e teama cand vad fete mult mai frumoase, iar cand le priveste ma gandesc ca pe mine nu ma vrea, ma gandesc ca singura l-am indepartat de mine...
Ma gandesc din ce in ce mai des ca totul s-a schimbat doar din vina mea, a comportamentului meu anormal. Nu stiu ce sa fac ca sa ma schimb, vreau sa am puterea sa am incredere in mine, vreau sa am puterea sa stiu ce vreau, vreau sa rad, vreau sa fiu relaxata, vreau sa traiesc...Nu e greu, e doar o linie pe care pot sa o depasesc, dar....
Noi nu vorbim ( de fapt eu nu vorbesc , nu ii spun ce ma supara, ce ma deranjeaza ), m-am mutat prea repede la el, dar atunci nu am realizat asta...nu ne-am cunoscut suficient inainte, nu socializam...m-am salbaticit si mai mult in aceste luni....
Merg la doctori dar imi spun doar ca nu am nimic, ci doar niste "probleme de alta factura " si sa iau legatura cu un medic psihiatru.Mi-e greu insa sa ajung acolo...
Daca ma puteti ajuta sa invat sa traiesc, daca imi puteti da un sfat , v-as spune doar ca ati mai ajutat un om sa isi gaseasca calea.
Stiu ca o prima solutie este aceea de a vorbi, insa mi-e foarte greu sa fac asta.....cel putin cu Florin, omul care imi este drag, omul pe care il iubesc ( la un moment dat am inceput sa am indoieli si in privinta asta - nu mai sunt sigura de nimic ).Florin imi spune ca o data ce plec, inapoi nu ma mai intorc...ma intreb daca el ma iubeste pe mine, sau poate doar din egosim m-a dus acasa, fara sa se gandeasca de fapt cat rau mi-a facut, imi spune ca eu sunt de vina, ca nimeni nu are nimic cu mine, ca totul este in mintea mea , ca eu nu stiu ce vreau, ca nu il iubesc, ca vreau doar sa il tin langa mine ).II reprosez uneori ca nu ma iubeste, ca nu il simt langa mine, ca nu rade , ca atunci cand mergem unul langa celalalt pe strada ma simt ca o straina langa el . Imi da raspunsuri ca la scoala, ca asa este felul sau, ca , daca as pleca de langa el , poate sa stea si singur, ca are tabieturile lui, ca daca ceva nu e, pur si simplu nu e.

---

---