Sunt um om speriat

Gandul despre casatorie ma sperie si mai tare...am discutat la un moment dat, apoi nu a mai adus nimeni vorba despre asta.Eu stiu ca el nu are nevoie de o sotie ( cel putin nu una ca mine - ca oricum o are pe mama sa alaturi ).L-am intrebat daca s-ar muta cu mine in alta parte, dar nefiind bani ( avem salarii micute iar acest lucru nu ne-ar permite sa ne mutam cu chirie - la mine nu se poate pentru ca mai am frati acasa si este un apartament aglomerat ) ...de fapt acum realizez ca eu nu am primit nici un raspuns de la el, si acum stiu ca nu ar pleca niciodata pentru ca este mult mai comod acasa, ca el se multumeste cu putin, ca are cine sa aiba grija lui, si stie ca nefiind ambitios nu va dori sa aiba un job mai bine platit ( dar unde in Braila ? ), asa cum stie prea bine ca si mie imi este teama sa incep totul de la capat, sa imi caut un loc mai bine platit.

Nu pot sa plec acum, a trecut deja prea mult, m-am atasat de el, chiar daca uneori ma uit la el, ma trezesc langa el si ma intreb ce caut acolo...Acesta este adevarul pe care insa nu l-am rostit decat aici si in mintea mea.

Va rog sa ma ajutati pentru ca am nevoie de ajutorul d-voastra !

Va multumesc !

Draga mea – femeie frumoasa de 30 de ani,

Inca de la inceput, as vrea ca in momentul in care vei citi raspunsul meu sa te privesti in oglinda, sa te privesti cu mare atentie si sa cauti in spatele ochilor tai locul in care sa-ti asezi Fericirea. Cuvintele tale “m-am hotarat greu sa cer ajutor”, “sunt un om speriat”, “salbatica”, “asa sunt eu cred, vesnic nehotarata” nu sugereaza decat un portret al femeii nesigure, care nu crede ca-si poate asuma responsabilitatea deciziilor personale. Nimeni nu poate hotara in locul tau! Incearca sa lasi logica si ratiunea deoparte si incearca sa simti, in primul rand pe tine apoi pe cei dragi tie, ce trairi ai?
“Am fost o persoana singura cam toata viata” care s-a obisnuit sa traiasca asa, care a avut, din pacate un model familial traditional si caruia fericirea, emotia, apropierea ii sunt straine, I se par ciudate sau neadevarate. Ai 30 de ani, esti in pragul schimbarii cursului vietii, ai nevoie de Altceva, simti si tu aceasta nevoie dar iti este frica sa te lasi, sa nu mai ai control asupra ta si a contexului in care te afli.

---

---