Mi-am acuzat si bunica, mama lui, pentru cum l-a crescut si pentru faptul ca i-a oferit mereu totul pe tava, asadar el s-a transformat intr-un om care nu aprecia nimic si lua totul ca si garantat si din acest motiv a ajuns asa. Imi este teama ca imi pun intrebari la care numai el avea raspunsuri si daca acesta este cazul, nu cred ca imi voi primi explicatiile si raspunsurile de care am nevoie iar atunci voi cara povara asta dupa mine si ma va afecta in continuare.
Tatal unei fete este responsabil pentru increderea pe care ea o va avea in ea, ce relatii va lega si stima de sine, din cate am inteles. Si daca acesta este cazul, din pacate, increderea in mine si stima de sine sunt foarte fragile. Daca intr-adevar ne cautam mama si tatal in relatiile pe care le avem, daca urmam un pattern, pentru mine mama mea este exemplul de "asa nu!" in partenerul pe care l-a ales. Dar totusi, imi este teama ca lucrurile care s-au intiparit de mic copil in minte, exemplul care mi-a fost dat este mai puternic decat ceea ce sunt constienta ca nu este in regula.
Intr-adevar, relatiile de iubire pe care le-am legat au fost gresite cu exceptia uneia pentru care sunt vinovata in totalitate ca s-a incheiat.
Tot ce se intampla in familia mea cand eram adolescenta si copil mi-a afectat si activitatea la scoala si facultate. Din pacate, nu am reusit sa termin facultatea, iar acesta este un lucru care ma face sa ma simt atat de defecta si ca lipseste ceva. Bunica mea mi-a platit facultatea insa, din pacate, nici acum nu stie ca nu am reusit niciodata sa o termin. Am ganduri sa incep o noua facultate aici, in tara unde ma aflu acum.
Din fericire, pe langa familie, mi-am apropiat oameni foarte valorosi ca persoane care mi-au oferit incredere in mine atunci cand eu nu o aveam. Au crezut in mine din nu stiu ce motiv si m-au incurajat si m-au impins sa vreau mai mult si sa cred ca pot sa fac mai mult. Prietenii mei, pe care in momentul de fata ii simt mult mai apropiati decat mi-au fost vreodata mama, tata sau fratele… Oameni de la care am invatat foarte multe…
De fapt, de la toti oamenii pe care i-am intalnit am invatat cate ceva, dar de la cei pe care ii numesc prieteni am invatat cele mai multe.
Sunt dezamagita de familia mea, dar de asemenea stiu ca nu este alegerea noastra in ceea ce priveste familia si ca ar trebui sa ii acceptam si sa ii iubim asa cum sunt pentru ca oricum nu avem ce sa facem in privinta asta. Sunt dezamagita de fratele meu mai mare si acest lucru se intampla pentru ca nu ii inteleg deciziile si modul in care isi traieste viata. Si stiu ca daca as incerca sa discut cu el, nu as putea pentru ca este foarte inchis in el fata de noi, familia lui. Prefera sa discute cu strainii despre tot ce il framanta! Poate si el simte la fel cum simt eu: ca nu am putea intelege. Este un tip foarte delasator si nu te poti baza pe el, din pacate.
Foto interior: Depositphotos
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară