Raspuns pentru Alice

Buna ziua, ma numesc alice; am vazut ca va ocupati de consiliere in probleme de cuplu si m-am gandit sa va scriu, sperand ca ma veti ajuta sa trec peste un moment foarte dureros din viata mea. Iata povestea mea: Acum 3 ani am inceput o frumoasa relatie cu un baiat care are cu 4 ani mai putin decat mine. Totul a fost minunat pana cand, dupa 6 luni, mama lui a murit. Am fost langa el noapte si zi, l-am incurajat cat mai tare, am facut tot ceea ce a fost omeneste posibil sa il ajut sa treaca mai usor peste acel moment dificil. La scurt timp dupa aceea, tatal lui si-a refacut viata langa o alta femeie, abandonandu-l; norocul a facut sa aiba o sora mai mare care castiga extrem de bine si care l-a sustinut financiar si moral (el avea atunci doar 19 ani). Parintii mei l-au considerat mereu ca pe propiul lor copil, iar anul urmator ne-am mutat impreuna. Cu timpul a parut sa uite de pierderea mamei si sa-si gaseasca fericirea alaturi de mine. A fost o relatie reusita, chiar daca , uneori, au mai existat si mici certuri. Invatam impreuna pt facultate, gateam impreuna, faceam curat impreuna, faceam toate acele lucruri marunte care dau unitate si trainicie unui cuplu. Intre timp eu am terminat facultatea si m-am angajat ca medic, iar el si-a continuat studiile. Ceaa ce ma deranja si ma facea sa pun sub semnul intrebarii o posibila casatorie pe care o planuisem amandoi era lipsa lui de preocupare pt viitorul lui, se obisnuise sa primeasca bani de la sora lui si nu se straduia prea mult pt facultate. Eu am fost mereu o studenta eminenta si ii faceam deseori observatie pt modul in care isi pierdea timpul. Cu toate astea, relatia a mers mai departe cu bine, am spus aceste lucruri ca poate sunt importante atunci cand veti analiza situatia. De curand insa, in ultima luna, lucrurile s-au inrautatit intre noi, el a devenit mai rece si se incapatana sa ramana asa, in ciuda tuturor stradaniilor mele de a-l face la fel de bun si iubitor ca inainte. Explicatia lui a fost ca, in toata perioada in care a stat cu mine, nu s-a distrat asa cum ar fi trebuit sa o faca la varsta lui, iar acum simtea o nevoie acuta de a petrece timpul cu grupul lui de prieteni, asta in lipsa mea.Un timp am hotarat sa ne vedem mai rar, gandindu-ne ca asta va reaprinde scanteia. Dupa 5 saptamani de pseudorelatie am decis sa incercam sa o luam de la capat, sa invatam sa cedam, sa renuntam la orgolii. Am fost impreuna la mare, iar in seara in care ne-am intors mi-a spus ca el nu e pregatit sa continue, ca vrea sa ne despartim definitiv si sa-si gaseasca pe altcineva. In acele momente am simtit ca am murit sufleteste, nu am fost in stare sa scot nici un cuvant un timp, dupa care am inceput sa-l implor sa nu ma paraseasca. Cu toate staruintele mele, totul a fost in zadar, iar povestea s-a terminat. Durerea din sufletul meu este imensa, dar incerc sa merg mai departe, sa ma gandesc ca este un nou inceput pentru mine, ca in viitor imi voi gasi o alta iubire. Dar nu pot sa nu imi pun o serie de intrebari, de ce a facut asta, cand eu nu i-am gresit cu absolut nimic? Oare sa fie de vina numai diferenta de varsta? Cum a putut sa fie asa de brutal dintr-o data cu cea care i-a dat totul? Gandurile astea ma chinuie, dar incerc sa le ignor. Tot ce pot sa fac acum este sa ii doresc tot binele din lume, chiar daca el mi-a zdrobit sufletul, pentru ca este un om minunat. Chiar daca binele lui inseamna o noua relatie. Il iubesc si il voi iubi ca pe un copil al meu pentru tot restul vietii. RASPUNS ALICE: Psiholog Luminita Badita

---

---