Raspuns pentru Dana

eu o durere in suflet de cand ma stiu.N-am personalitate,nu sunt matura in gandire ...sunt slaba si neputincioasa !! Tatal meu a fost ani de zile alcoolic,violent .Ne batea pe toti-pe mama,pe fratii mei,pe mine.Nu am avut niciodata voie-nu am avut dreptul sa spunem ceva ,sa replicam , sa-i spunem parerea noastra...mereu el a fost cel care avea dreptate...noi (si in special eu ptr ca eu eram primul copil -deci cel mai responsabil si cel mai implicat) eram prosti,eram obraznici,eram mereu cei cu problema .Niciodata nu ne-a spus nici unuia dintre noi vreodata ca e mandru de noi, in schimb critici toata ziua . Au fost ani grei care m-au facut sa-l urasc pe tatal meu ...si acesti ani si-au lasat amprenta peste viata mea ,peste personalitatea si caracterul meu.Si acum mi-e frica de ce o sa spuna tata oare ?...ce parere are tata oare ?...cum sa-l fac pe tata sa ma indrageasca oare ? Mereu mi-e frica sa deschid gura in colectivitate...ca nu cumva sa spun ceva aiurea,ceva gresit.Sa nu imi fie rusine. Cand cineva da raspunsul (pe care eu il aveam deja in cap ) si raspunsul e ok stau si ma gandesc de ce nu am avut curajul sa spun eu acel lucru (doar l-am gandit cu mult inaintea celui care l-a spus )? Mereu mi-e frica sa spun cuiva in fata ce cred despre el (in varianta in care aceste lucruri sunt critice )...decat sa spun -prefer sa-l evit ca sa-si dea singur seama ca ceva nu-i in regula.Sau ma pornesc sa-i spun totul , am textul in cap (sunt si nervoasa chiar ) , iar cand ajung fata-n fata cu persoana nimic din scenariul facut pana atunci nu mai coincide -incep sa spun : auzi,te rog eu mult nu mai face ,,x ''lucru ca ...(si incep sa ma justific -desi nu-mi cere nimeni acest lucru ). Pe langa faptul ca mereu vreau sa ma fac placuta celor din jurul meu,nu vreau sa supar pe nimeni...am impresia ca mereu calc pe ,,varful picioarelor "(la figurat vorbind ). As vrea sa am si eu puterea sa spun oricui ceea ce ma doare fara sa ma apuce plansul ,as vrea sa ma simt iubita (am prieteni care tin la mine , am un sot iubitor ,am copii ) ...dar mereu simt ca nu sunt atat de iubita pe cat am nevoie (nu stiu daca intelegeti ce spun eu ) .Insa ceea ce ma deranjeaza cel mai tare este faptul ca acasa la mine cu sotul meu ( care este un om extraordinar )sunt mereu critica ...nu stiu sa fiu calda ...mereu il critic (si imi spune destul de des acest lucru .O fac fara sa realizaz gravitatea acestui fapt ...dar am stat si m-am gandit ca daca nu imi schimb stilul ...as putea sa pierd omul care mi-a dat cei mai frumosi si linistiti ani din viata mea .Este un om bland,calm,relaxat,rabdator si un tata extraordinar .Avem doi copilasi reusiti,frumosi si sanatosi pe care ii crestem intr-un mediu calm si cu multa veselie si comunicare . Sotul meu este un om cum putini exista pe lumea asta ...si langa el am gasit pacea .Mereu ma rugam lui D-zeu sa-mi dea un sot bun si-atat ca restul le vom face noi.Si asa mi-a dat ...insa acum nu stiu ce vreau ...Am vrut un om calm si bun (si care sa nu bea ) ...acum il am si ma enerveaza calmul lui .Este o contradictie . Oricum ...am apelat la d-voastra sa ma ajutati sa deslusesc ce este in mintea mea ...ptr ca de f multe ori ma comport ca un copil ratacit,debusolat si asta nu-mi place .V-am spus , de multe ori imi propun sa-i spun lui X persoana ca ma deranjeaza ceva...dar n-am curajul .Acasa insa cu sotul meu (si de multe ori si cu copii mei )sunt exagerat de critica...si ma leg de nimicuri .Ma intreb daca nu cumva acasa imi ,,permit " luxul sa critic , iar in colectivitate n-am curaj.Incarcandu-ma la serviciu cu energie negativa, trebuie sa o descarc cumva si ma descarc pe cine mi-e la indemana ? De ce ? Tatal meu -trecutul meu ? Eu sunt de vina ? Ce sa fac ? Ptr ca am si o functie care cere putina atitudine , iar eu nu o am decat in minte -cand s-o pun in aplicare NU POT!!! As vrea sa-mi gasesc personalitatea ...as vrea sa ma descopar pe mine si sa devin o persoana care sa stiu sa cer respect fara a leza nimanui sentimentele. As vrea sa gasesc in strafundul sufletului meu taria necesara sa iau atitudine atunci cand e cazul. As vrea sa scot la iveala tandretea pe care o simt in sufletul meu si de care sunt sigura ca sotul meu are nevoie .Poate asa m-as simtii si eu si mai iubita ...As vrea sa nu ma mai enervez asa de repede si sa plang atat de usor in fata oricui. Acum cateva zile , seful meu mi-a spus ceva care m-a suparat f tare in egoul meu ...si n-am avut puterea sa ma controlez si sa-i raspund pe masura ...ci am izbucnit in plans in fata lui (cel mai penibil moment ) .Paream un copil neajutorat ...desi nu asta am vrut , nu asa am vrut .Voiam sa-i dau replica onorabila ...insa cand cineva ma critica -MA INHIB !!! Nu stiu daca ati inteles ceva din mesajul meu .Eu sper din tot sufletul ca am reusit sa transmit ceea ce simt si ceea ce am nevoie . Va rog din suflet ...AJUTATI-MA !!! Multumesc frumos , D. RASPUNS DANA: Draga mea, Psiholog Luminita Badita

---

---