Ana Maria, voluntara care împrietenește copiii din sistemul de protecție cu arta și teatrul

Şi tu poţi face bine, iar acum e cel mai bun moment să acţionezi. Ajungem MARI a început o nouă campanie de recrutare de voluntari pentru copiii instituţionalizaţi din Bucureşti şi 24 de judeţe. Un modul de volutariat dedicat copiilor din tinerilor aflaţi în sistemul de protecţie – centre de plasament, centre de zi, centre în regim de urgenţă, apartamente de tip familial, durează 8 luni, din 15 noiembrie 2023 până în 30 iunie 2024.
Oricine îşi doreşte să se alăture poate aplica până pe 1 octombrie pe Devino voluntar - Ajungem MARI.
Ana, când ai simţit prima dată nevoia de a face voluntariat?
Dorinţa de a face voluntariat a apărut pentru prima dată când lucram ca profesor, într-un sat din apropierea Botoşaniului. Mi-am dat seama atunci că, dincolo de băncile şcolii, copiii vin fiecare cu câte o poveste de viaţă, unele dintre atât de triste încât puteau fi “citite” pe chipurile lor. Mă simţeam neputincioasă că nu aveam mai multe resurse să-i ajut.
Purtând în memorie acea realitate de atunci, când am văzut pe Facebook o postare despre Ajungem MARI am simţit că îmi doresc din tot sufletul să fac parte din această comunitate. Când se adună mai mulţi oameni frumoşi la un loc, oameni care emană iubire şi empatie faţă de cei din jurul lor, sentimentul de neputinţă dispare, iar destinele copiilor încep să prindă contur.
Voluntariatul, pentru mine, este sinonim cu generozitatea, bunătatea, dragostea pentru oameni. Când ajut pe cineva îmi dă sentimentul de pace ca atunci când respir aer curat. Simt bucurie, speranţă, iubire. Poate nu întâmplător prima acţiune de voluntariat la care am participat a fost una de împădurire a 2,5 hectare de teren defrişat, la Adâncata, în judeţul Suceava.
Ce înseamnă, pentru tine, voluntariatul la Ajungem MARI? Nu puţini sunt cei care se tem de acest angajament pe termen lung.
E adevărat, timpul nu ne este prieten de fiecare dată, însă îi poţi da valoare făcând bine. Trebuie doar să îţi doreşti suficient de mult acest lucru. Programul încărcat de muncă din timpul săptămânii şi grijile zilnice pot deveni doar nişte detalii uşor de rezolvat dacă îţi doreşti să aduci un strop de bucurie copiilor instituţionalizaţi.
Cred că mai presus de asta este însă nevoia de conştientizare a faptului că intri într-o echipă extraordinară. Asta îmi place cel mai mult la Ajungem MARI, oamenii frumoşi, oamenii care au o frumuseţe ce se reflectă în fiecare zâmbet al copiilor ajutaţi de ei. Alegând să fii voluntar pentru copiii instituţionalizaţi alegi să faci parte dintr-o echipă mare şi frumoasă, care are ca scop principal educaţia şi susţinerea copiilor din centrele de plasament.
Dacă fiecare dintre noi am reuşi să ajutăm fie şi un singur copil, atunci putem spera într-un viitor mai bun pentru noi toţi. Indiferenţa şi lipsa de empatie pot fi “tratate” cu ajutorul voluntarilor. Cu cât vom fi mai mulţi care vom face asta, cu atât mai repede se vor vedea rezultatele. Toţi observăm că tehnologia evoluează într-un ritm alert, dar puţini ne dăm seama că, în goana de a ţine pasul cu ea, uităm să fim oameni. Suntem prieteni mai degrabă pe Facebook, ne exprimăm aprecierea prin like-uri, ştiinţa ne este la un click distanţă, nerealizând astfel că ridicăm ziduri între noi.
Voluntariatul, în schimb, ne apropie din nou de oameni. Educaţia este cea mai sigură cale spre evoluţie. Să fim parte din acest program nu este doar o faptă bună, ci şi o responsabilitate dacă ne dorim un viitor mai bun pentru noi toţi.
Ce presupun aceste vizite săptămânale la copii?
Vizitele mele la copii erau concentrate în special pe ajutorul oferit pentru pregătirea examenului de capacitate, dar alternam asta şi cu alte activităţi, la fel de importante. Am gătit împreună, am ieşit în oraş împreună, de cele mai multe ori la teatru. De altfel, observ că au şi preluat de la mine această plăcere de a merge la teatru.
De când merg la ei am realizat că aceşti copii au nevoie, în principal, de comunicare şi atenţie, de ajutor la teme sau pregătire pentru examene, dar şi să fie apreciaţi, susţinuţi şi încurajaţi. Am încercat să le vin în ajutor şi să mă apropii cât pot de mult astfel încât să se îndeplinească. În acelaşi timp am învăţat de la ei că îmbrăţişările sunt trăiri dătătoare de energii pozitive, că speranţa este sursă de curaj şi că lacrimile de bucurie sunt binecuvântări.

La început eram îngrijorată că mă voi încărca psihic cu problemele copiilor din sistem. Această teamă a dispărut însă când mi-am dat seama că Ajungem MARI oferă suport şi pentru noi, voluntarii, atunci când este nevoie. Suntem o echipă în adevăratul sens al cuvântului.

Ce simţi când te gândeşti la copiii cu care lucrezi?
Emoţie şi multă bucurie! Fiecare îmbrăţişare primită de la ei reprezintă un mare “mulţumesc”. Cel mai frumos moment a fost însă atunci când una dintre fetiţele de la apartamentul unde îmi desfăşuram activitatea a pus capul pe umărul meu, în timpul unei piese de teatru şi a zis: “Cât este de frumos la teatru, doamna!”. Emoţia din vocea ei era fericire pură. Am luat-o de mână şi pentru câteva minute am împărţit bucuria acelui moment.

Garbo

Ultima actualizare: 29 Septembrie 2023 @ 07:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo