Problemele mele au inceput acum 4 luni cand m-am hotarat sa imi schimb serviciul unde lucram de 4 ani.
Ma numesc Ramona, am 28 de ani si pana acum ceva timp am avut o viata normala cat de cat, cu probleme normale pe care le-am depasit cu brio. Problemele mele au inceput acum 4 luni cand m-am hotarat sa imi schimb serviciul unde lucram de 4 ani. Era o munca foarte solicitanta si aveam un program foarte incarcat. M-am gandit sa imi iau un job mai lejer sa pot avea timp si pentru mine. Am gasit altceva intr-adevar mai lejer, dar nu m-am putut adapta. La inceput a fost ok, ma simteam foarte optimista si increzatoare pana cand am inceput sa fiu foarte incordata si sa am stari de agitatie interioara foarte puternice. Eu cred ca totul s-a declansat din cauza sefului, pe care il simteam ca este foarte atras de mine. Eram numai in tensiune pe care nu o puteam controla, ma inroseam la fata (ceea ce detest - cred ca am dezvoltat si un complex din cauza asta, care ma omoara) si nu ma mai puteam concentra la nimic. Ulterior s-a dovedit ca aveam dreptate pt ca a inceput sa imi faca avansuri cu nerusinare, ba chiar sa ma hartuiasca. In scurt timp am cedat nervos, nu mai dormeam noaptea, aveam tahicardie tot timpul, teama sa ma duc la munca.....dar m-am fortat sa rezist stiind ca el avea sa se mute in alt oras cu serviciul. Am inceput sa iau chiar calmepam sa pot rezista la serviciu. Partea proasta este ca nici dupa ce a plecat el nu mi-am revenit si aveam aceeasi teama fata de biroul ala si fata de ceilalti oameni, care erau ok. Imi era teama sa nu ma copleseasca iar starea de tensiune, sa ma rosesc, sa nu ma pot controla. Dupa aceea am primit o oferta sa lucrez de acasa si pe bani mai multi si am renuntat definitiv la acel job. Cand credeam ca ma voi linisti, totul a devenit si mai rau. Am inceput sa am stari de depresie, de anxietate, sa vad totul in negru, sa imi fie teama de mine insami si teama sa raman singura. Am fost la psihiatru si acum urmez un tratament cu antidepresive. Mi s-a spus ca o sa-mi revin complet dupa vreo 6 luni. Rugamintea mea este sa ma ajutati sa inteleg ce s-a petrecut in creierul meu, cum sa fac sa ma controlez pe viitor. Pana acum am foat o persoana foarte puetrnica, increzatoare (in ciuda complexului cu inrositul la fata), populara etc. Nu pot sa spun ca acum nu mai sunt ......dar ma simt foarte vulnerabila si simt ca pe viitor ma va marca acest episod si imi va reveni mereu in minte, si treaba asta imi taie din elanul de a lua viata in piept. Credeti ca faptul ca stau acasa imi face rau? Sa imi caut alt job in starea in care sunt acum? E grav ce mi se intampla? Astept raspunsul Dvs. cu interes. Va multumesc. RASPUNS RAMONA:
Psiholog Luminita Badita
Garbo
Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09
Garbo - Arta de a trăi frumos!
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri