IN ACEST ARTICOL:
Iertati-mi, va rog, indrazneala de a apela la sfatul dvs... Am citit pe Garbo un articol referitor la divort.
Buna ziua! Iertati-mi, va rog, indrazneala de a apela la sfatul dvs... Am citit pe Garbo un articol referitor la divort. Pentru mine despartirea a fost extrem de dureroasa, mai ales ca am avut o casnicie fericita, cum putine femei pot spune acest lucru. Dar fericirea asta pe care am simtit-o eu mi-a fost spulberata de o alta femeie, fara scrupule... Desi a fost o amenintare in permanenta, nu am vrut sa cred ca al meu sot poate cadea in mreaja ei. M-a mintit mereu, facandu-ma sa iau totul ca pe un joc, pe care ce-i drept, l-am acceptat cu timpul. La randul meu am cunoscut pe altcineva, fiind si eu la randul meu acceptata de sot. Situatia extrem de periculoasa, pe care cu buna stiinta am provocat-o amandoi a dus desigur la despartire. Incredibil caz, puteti spune, dar asa a fost. Caderea a fost mare pentru amandoi, dar se pare extrem de dureroasa pentru mine. Ne-am despartit (dupa 7 ani de casnicie!!!), da, am facut voia ei, am gresit ca am lasat sa se destrame totul, nu am luptat pentru casnicie, nu am fost inteleapta... Sunt patru luni de cand s-a pronuntat divortul si inca mai sper, desi ei s-au mutat impreuna in casa in care am locuit amandoi... Sper ca el sa se intoarca la mine (eu am renuntat la acea relatie extraconjugala imediat dupa despartirea in fapt), desi este cu cealalta, care are, ce-i drept, ceva in plus, si anume un copil. Va intreb... gresesc ca mai sper? Recunosc ca mi-am pus nadejdea in Dumnezeu si sper ca el sa-si dea ca am gresit amandoi si ca nimic nu se compara cu cea dintai relatie, cu amintiri frumoase, uniti de-altfel prin Taina Cununiei... Poate ca astept un miracol de sus, desi indraznesc sa cer prea mult... Ma intreb daca si el realizeaza gravitatea situatiei, daca si el intampina dificultati ca mine (am suferit si inca mai sufar cumplit de mult, nu reusesc sa mi-l scot din minte!!). Dar poate ca lui nu-i este greu, o are alaturi pe cealalta... Cu siguranta ca el s-a schimbat, am aflat chiar ca "a adunat ceva vicii" intre timp. Asa incat nu stiu daca as mai putea totusi sa-l accept, daca s-ar intoarce vreodata. Nu stiu ce sa fac. Din suflet va rog, ajutati-ma cu un sfat. Ce asteptari mai pot sa am? Sa mai sper sau sa renunt? Pe altcineva nu mai doresc sa cunosc, experienta aceasta a fost destul de amara. Pe de alta parte, am anumite convingeri morale care ma determina sa ma opresc aici, sa nu mai cunosc pe nimeni... Eu va multumesc pentru ca ati avut rabdare sa cititi mesajul meu si daca aveti timp, si puteti sa-mi trimiteti un sfat cat de scurt, m-as bucura mult... Toate cele bune! Cu recunostinta, Maria. Astept raspuns pe Garbo... sper, (sau pe mail?), cel putin asa am vazut... RASPUNS: Frumos nume ai, M.A.R.I.A.! Sunt tot felul de despartiri pe lumea asta si cand credem ca am facut posibila o… despartire completa , realizam ca mai sunt parti din noi pe care le-am mintit, am zis ca nu sunt acolo sau…cine mai stie ce argumente sunt ca noi sa ne simtim blocati in ceva de care am decis sa ne rupem. Oamenii sunt foarte interesanti! Ei pot trai evenimentele simplu dar aleg sa-si complice viata si sa sufere voluntar. Maria, viata ta cu fostul tau sot este o amintire! O amintire frumoasa in unele locuri, in altele urata si in cea mai mare parte ca o lectie, o invatatura pe care spera ca ai parcurs-o si ai absolvit acele…"cursuri". As fi tare mandra de tine daca te-ai ridica de-acolo unde te fortezi sa ramai si sa treci nu numai la o alta stare dar si la o alta etapa a vietii tale. Nu ai obosit sa te chinui singura? Iti face bine, te ajuta sa-ti gasesti linistea daca tot aduci imagini trecute sau imagini cu ei doi in fosta ta casa, in mintea si in inima ta? Acorda ceva timp pentru a te gandi la aceste lucruri, pune ceasul sa sune la oara aleasa si timp de o ora gandeste-te la toate lucrurile rele din viata ta. Si daca te-ai simtit suficient de rau facand asta, am sa te rog sa mai faci si a doua zi acelasi lucru. Sa nu cumva sa te gandesti la lucruri bune in aceasta ora, nu ai voie. Daca pe timpul zilei iti vin gandurile in minte, aminteste-ti ca la ora de… ai voie sa te gandesti la ele si lasati-le pentru atunci. Eu iti propun ca miercuri si joi, intre orele 17 si 18 sa faci lucrul acesta, in aceasta saptamana! Revino dupa ce aplici ce ti-am spus! Psiholog Luminita Badita

Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri