De la corset... la operatiile estetice. Scurta istorie a corsetului

Epoca Victoriana

Cand talia incepe sa redevina un centru de interes, cam prin anii 1820, corsetele devin mult mai populare. Iar spre mijlocul secolului, corsetele devin obiecte vestimentare obligatorii. Forma lor este vestita figura de clepsidra pe care o recunoastem si la corsetele de astazi.

In acea perioada, corsetul era privit ca o necesitate medicala. Se credea ca femeile sunt atat de fragile incat au nevoie de sustinere. Chiar si fetite foarte mici erau infasurate in corsaje. Cu timpul, aceste piese vestimentare au devenit din ce in ce mai stranse si mai inguste.

Pana sa ajunga la varsta adolescentei, fetele purtau deja corsete facute din panza grea, sustinute de oase de balene sau fier. Corsetul le deforma organele interne, facand imposibila respiratia profunda. Din aceasta cauza, femeile victoriene lesinau mereu. In acea perioada, femeile erau considerate sexul slab asa incat, mintea si corpul lor erau slabe. Astfel, corsetul era privit ca o necesitate medicala si morala. Un corset strans sugera virtuozitatea morala, iar unul lejer simboliza "femeia usoara".

Ca sa isi pastreze inocenta, o doamna trebuia sa fie insotita oriunde mergea. Nu putea citi sau viziona piese de teatru care i-ar fi starnit imaginatia. Chiar si Shakespeare era considerat nepotrivit pentru doamne. Era de datoria femeilor sa isi protejeze moralitatea de barbatii care le ravneau, de aceea purtau haine suprapuse si corsete care faceau ca dezbracatul sa fie dificil.

Femeile din clasa muncitoare (cu exceptia ocaziilor speciale) nu treceau prin aceasta corvoada a corsetului foarte strans. Ele purtau corsete mai slabe si haine mult mai simple, care cantareau mai putin. Cu cat femeia provenea dintr-o familie mai bogata, cu atat mai inconfortabile erau hainele ei. Ea nu avea nevoie de lejeritate fiindca nu executa munci casnice. Acestea erau practicate de catre servitoare.

Cat erau de stranse corsetele in acea perioada?

Masuratorile corsetelor existente in muzee, provenind din anii 1860 – 1910 aratau intre 50,8 cm si 56 de cm. Totusi, aceste masuri nu indica si cat de strans erau stranse corsetele. Probabil ca erau stranse mai slab, caci in acea perioada era si obiceiul de a cumpara corsete mai mici. Constructia corsetului cu intarituri de metal in fata si cu snururi in spate ii permitea femeii sa se imbrace singura, fara ajutorul unei servitoare.

In acea perioada, unii barbati dezvoltasera o pasiune pentru mijlocul foarte mic, un fetis care era privit ca ceva normal. Corsetele de atunci jucau exact acelasi rol pe care astazi il are sutienul...

***

Femeile din toate timpurile au realizat ca o talie subtire si saniii scosi in evidenta le confera dezirabilitate. Pe atunci, singurul mod in care puteau obtine aceasta imagine era sa poarte un corset strans tare. Coco Chanel le-a eliberat pe femei din acesta cusca mobila.

Cu toate acestea, Coco nu a realizat ca nu toate femeile raman suple, majoritatea dintre ele ducand mai multe sarcini in decursul vietii lor. Coco Chanel nu a fost niciodata insarcinata si nu a avut copii.

Arderea corsetului si arderea sutienelor devenise in acelasi timp un simbol al eliberarii dar si inceputul burticilor proeminente si al sanilor lasati – motivul pentru care astazi, scapate de stransoarea corsetului, dar neeliberate de sablonul atractivitatii, multe femei apeleaza la operatia estetica.

Foto Wikimedia

---

---