Eminescu, primul traducator roman din sanscrita

Nascuta la Calcutta in 1933, intr-o familie cu o bogata activitate culturala si stiintifica, absolva Facultatea de Chimie, Fizica si Matematica a Universitatii din Calcutta, in 1953. In 1959, impreuna cu sotul sau, inginer geolog, vine in Romania, inscriindu-se la un curs de limba si literatura romana, pentru doi ani. Se reintoarce in India unde debuteaza in presa indiana cu articolul Rabindranath in Romania.

E inceputul unui lung sir de articole, in bengali si engleza, despre cultura si literatura romana, din care face si traduceri. In 1965 absolva Facultatea de Bengali-Engleza la Universitatea din Calcutta iar in 1971 se inscrie la doctorat, cu o bursa din partea statului roman, la Facultatea de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii Bucuresti. Si-a sustinut doctoratul in 1975, cu tema „Influenta indiana asupra gandirii eminesciene”. Din 1971 pana la moartea sa va trai in Romania, „tara pe care a iubit-o poate mai mult decat multi dintre romani si a slujit-o cu inteligenta si condeiul ei” (Zoe Dumitrescu-Busulenga, indrumatoarea stiintifica a tezei). In India publica traduceri in bengali din poezia romana contemporana, din Sadoveanu, Marin Sorescu, iar piese ale lui I.L. Caragiale, Mihail Sebastian vad lumina rampei. In 1969 apare, in bengali, volumul Eminescu: Kavita (Poezii), prima traducere a lui Eminescu in Asia.

In 1972 primeste Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Eminescu in bengali.

Intre anii 1972-1991 preda, folosind numai limba romana, cursuri practice de sanscrita si bengali si cursuri teoretice de civilizatie si estetica indiana la Universitatea Bucuresti. Redacteaza un Curs de bengali (1974), urmat de Dictionarul bengali-roman (1985) si Manualul de bengali (1988), toate trei scrise de mana, cu ajutorul studentilor sai, tipografiile nedetinand caractere bengaleze. De-a lungul anilor, generatii de studenti au cunoscut, gratie daruirii sale, limba si literatura lui Tagore, publicand traduceri in revistele literare ale vremii si sustinand spectacole in sanscrita si bengali. Manualul de sanscrita, finalizat in anul mortii, 1992, a aparut postum, in 2011, la editura Cununi de stele, infiintata special pentru a-i publica opera vasta.

Pe langa activitatea didactica, Amita Bhose are o bogata activitate de traducator din bengali in romana: Proverbe si cugetari bengaleze, Povestea printului Sobur (basme bengaleze), Scrisori rupte (antologie de scrisori ale lui Rabindranath Tagore, prima traducere in romana a antologiei realizata direct din bengali); Dragostea incurca, dragostea descurca (piesa de teatru a lui Tagore), Soarele din prima zi (poezii ale lui Tagore); Radha si Krisna, de Chandidas. A tradus totodata din sanscrita in romana: Proverbe si cugetari sanscrite, Caruta de lut (in manuscris), de Śudraka. A stabilit textul Gramaticii sanscrite mici de Fr. Bopp, tradusa de Eminescu si ramasa in manuscris, insotindu-l de aparatul critic respectiv. Textul a fost publicat in 1983 in volumul XIV al Operelor lui Eminescu, editate de Editura Academiei. In 1978, Editura Junimea a publicat teza sa de doctorat sub titlul Eminescu si India, reeditata in 2009 si 2011 de editura Cununi de stele.

In presa straina si romaneasca, de-a lungul vietii, a publicat, in periodice, peste 56 de traduceri din literatura romana in bengali si din bengali in romana, peste 90 de articole si studii despre Eminescu, cultura romana si indiana, fiind primul filolog indian care cunostea limba romana si creand o punte de legatura intre cele doua culturi. A sustinut mai mult de 100 de conferinte si emisiuni radiofonice si a acordat peste 20 de interviuri pe teme culturale.

Cronologia detaliata a vietii si operei acestei personalitati unice in cultura romana este publicata pe site-ul www.amitabhose.net

Garbo

Ultima actualizare: 11 Ianuarie 2013 @ 04:01

• 
• 

Mai multe despre Garbo