De la Albastrul de Voronet... la Albastrul de Lucca

Intre timp eu ma tot straduiesc sa fac o multime de fotografii si ma cert pe mine insami ca nu am pricepera si abilitatea necasare sa surprind acel unghi de lumina care sa se ingemaneze perfect cu mainile maestrului de la Targoviste, cu surasul ascuns de barba sa, cu chipul Mantuitorului si al Maicii Domnului si a celorlalti sfinti ce ne vegheaza din intreaga biserica...

...Giorgian lipseste in momentul in care eu traiesc cu incantare frumusetea lucrarii savarsita de echipa mesterului Stoica in Biserica Ortodoxa din Lucca--e dus in tara cu trebuirile lui, dar el este extrem de prezent prin povestirile alor sai.Ghita lucreaza cu destoinicie in zona sa urcand si coborand tacut schela, iar in momentul in care gaseste un scurt ragaz sa schimbam doua vorbe face o clara si precisa distinctie intre “sefu’” si “nenea” care la final sunt unul si aceeasi cu persoana, ce ne saluta zambind dintre sfintii pe care continua sa-i schiteze... Florin, cel mai tanar dintre ei are locul sau precis: lucreaza cu mare daruire sa finiseze picturile din altar, iar eu ma straduiesc sa-l surprind savarsind lucrarea sa, ramasa in usa altarului, privind prin crapatura lasata de usa intredeschisa...

De la el si cu el a pornit toata aceasta frumoasa inteprindere, el care a venit de la Targoviste in Italia sa-si vanda icoanele.”Prima am vandut-o unor italeni pasionati de arta bizabtina, pe undeva prin zona Padovei... si asa vanzand icoanele facute de mine am ajuns sa-l cunosc pe parinte, iar mai apoi, sa va pictam biserica”... Lucreaza cu adanca pasiune, extrem de atent la detalii si tot face un jos-sus-jos si invers, pe toata durata celor cateva minute de conversatie, fara sa intoarca privirea...”Initial a fost prevazut sa terminam mult mai devreme, dar cum lucrarea noastra e sustinuta financiar de credinciosi,cum criza si-a spus cuvantul peste tot, nu ne-a iertat nici pe noi... asa ca am stat mai mult la Lucca, cu voi...!”

Mai privesc o data acest santier in lucru si incerc sa absorb cat mai mult posibil frumusetea locului si al momentului. Le multumesc pentru acest timp petrecut impreuna si pentru amabilitatea cu care s-au dedicat conversatiei si in egala masura lucrarii de desavarsire a Bisericii noastre de la Lucca. Ma despart cu greu de acesti pictori de biserici care mi-au daruit putin din frumuselile ce vin puternic de Acasa si care in ciuda tuturor faradelegilor ce se aud in lung si-n lat,eu stiu ca ele, acele frumuseti ale romanului si ale spiritualitatii romanesti, Exista si vor dainui pe veci...!

Ma despart cu bucuria ascunsa in adancul sufletului ca sarbatoarea Pastelui va fi anul acesta o mai sarbatoare, iar in curand, multi dintre turistii de la Lucca vor descoperi ca stim sa ne “exportam”Albastrul de Voronet char si peste granita...! (n.b. pleonasm asumat...:) )

Garbo

Ultima actualizare: 28 Mai 2013 @ 03:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo