Corpul nostru astazi este marea reduta pe care trebuie sa o cucerim. Femeile stiu. Sau pur si simplu traiesc drama.
Corpul. Ne este atat de familiar si cu toate acestea, atat de departe de noi. Mereu “imperfect”… mereu atat de departe… Iti este greu sa crezi cat de drastic ne este mintea detasata de corp. Femeile de astazi isi urasc corpul, femeilor le este teama de propria atingere pe piele, le este teama sa se priveasca in oglinda. Ele se privesc doar astfel: prin ochii celorlalti, la standardele impuse de dezirabilitatea masculina, si sub presiunea perfida a industriilor tineretii artificiale, in care noi traim, o lume care a uitat sa valorizeze frumusetea trairii, a respiratiei sau a sclipirilor din ochi - de parca noi am fi doar carne, doar piele, doar par, doar sani, doar unghii.
Am uitat cum sa fim fiinte depline, sau ne e frica sa mai fim fiinte depline. Ne este frica sa ne privim, intr-un mediu care detine toate uneltele deformarii si manipularii corpului de femeie.
Aceasta este provocarea pe care un trup incarcat de tensiune si sensibilitate deplina a adus-o in fata noatra, in timpul spcetcaolului “Lay(ers)”. Corpul este cel al dansatoarei Cristina Lilienfeld. Un corp tanar care a acceptat provocarea interioara a artistei, de se prezenta pe sine insusi, in toata complexitatea sa celulara, incarcata de emotie. Am privit corpul acestei femei, care prindea forme organice pe covorul de dans, intr-o lumina clar-obscura, desenand cu praf de lut pe toata suprafanta de dans, noi toti, intr-o tacere absoluta. Pe “muzica” unei ploii de vara, corpul gol isi manifesta expresivitatea si revolta impotriva dramei de a fi fost desprins de suflet si de minte si de a se hrani din privirile devoratoare ale celorlalti.
Miscarile performerei erau intense, din ce in ce mai intense. Am simtit prezenta ei, in toata deplinatatea trairilor. Spectacolul ei este o chestionare a conceptului “corp de femeie”, in societatea de astazi. Dansatoarea ne-a privit in ochi, si-a expus goliciunea trupului, dar de fapt, bogatia trairilor interioare ce devenisera miscari si energie. Spectatorii au fost rugati sa scrie pe trupul ei ceea ce cred ei despre EL.
“Intotdeauna ne privim prin ochii lor”, ne-a aratat prin distorsiunile elegante ale trupului ei, Cristina Lilienfeld. Cate prejudecati? Cata imperfectiune inchipuita, cata durere in relatie cu corpul nostru, ascundem fiecare dintre noi? Fiecare femeie... Tacerea din sala era adanca. Dansatoarea isi dezlipeste de pe trup cuvintele scrise… si-apoi isi spala trupul nud, intr-o asumare totala a dezbracarii de ceea ce este cel mai important – “dezbracarea de priviri” si intalnirea cu tine insuti.
“Pe de o parte pielea exprima interiorul nostru iar pe de alta parte, o vad ca pe un “paznic” care face legatura intre noi si lume. Astfel, este o lupta de a patrunde in interior, de a lasa emotiile sa se exprime, de a lasa sinele sa iasa. Lay(ers) este un spectacol in care va las sa patrundeti in interiorul meu si sa ma vedeti in toata vulnerabilitatea”. – Cristina Lilienfeld.
Spectacolul (Lay)ers, conceput de Cristina Lilienfeld a obtinut marele premiu al competitiei ALT CONCURS NATIONAL DE COREGRAFIE organizat de Asociatia "Sectia de Coregrafie" cu sprijinul financiar oferit de Administratia Fondului Cultural National si Centrul National al Dansului Bucuresti. Spectacolul a fost realizat in cadrul unei rezidente ArtistNe(s)t la Luxemburg oferite de Centrul de Cultura "George Apostu" Bacau si Centre Choregraphique Trois C-L.
de Iulia Sima
Foto fr si main: By Jeff Thrower /Shutterstock
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară