'Ai nevoie de haos in suflet ca sa dai nastere unei stele dansatoare'

Ma uit la mine si in interior si in exterior. Oare cate s-au schimbat? Timpul, in mod destul de straniu, pare sa se fi oprit, dar parca a si luat-o din loc. Ce stiu in mod cert in momentul asta este ca mai am inca drumuri

multe de parcurs in interiorul meu si in lume, dar si in oameni. Si mai stiu si ca viata este o aventura frumoasa si de fiecare data unica, pentru fiecare dintre noi, alta.

Fata aceea sepia… imi amintesc fragilitatea interioara. O fragilitate care, nu realizam atunci, dar in fiecare din noi, fara sa ne dam seama, este de fapt compusa din materiale extraterestre! O folie argintie, valoroasa pe care daca o strangi intre palme se sfredeleste, isi schimba forma chinuit. Si apoi, cand iti deschizi palmele – minune!, materialul isi recapata forma, demonstrand o rezistenta nemaintalnita.

E lucrul pe care l-am invatat in ultimii ani si datorita oamenilor minunati pe care i-am avut in jur. Ca vulnerabilitatea si recunoasterea ei este de fapt, cea mai datatoare de forta. Sa nu ai rusine de tine, de sentimentele tale, de valorile tale pe care sa le slefuiesti perpetuu, sa nu iti fii autosuficienta, sa nu te multumesti cu putin si cu delasare. Sa fii mereu sincera si autentica, sa oferi cu generozitate, sa incerci sa zambesti chiar si atunci cand e greu, sau pare greu.

Nu i-as spune nimic fetei in sepia. Nu i-as cere sa se schimbe sau sa viseze altfel si nici nu as certa-o fiindca suferea cam prea mult. Dar as lua-o in brate si i-as spune ca mereu, totul este bine! Si sa aiba incredere. Cred acum ca, noi oamenii, fiinite minunate, inzestrate cu suflu divin, avem si imensa capacitate de a ne creea o viata asa cum ne-o dorim. Ma gandeam zilele astea ca imi doresc ca viata mea sa fie la fel de usoara si frumoasa precum atunci cand desenez, cand totul pare sa se lege aproape inconstient. Aatat de lin.

Iubirea este inca o tema esentiala si o ecuatie nedezlegata, dar ecuatia promite sa se transforme in poezie si sa isi desfaca aripile ca sa se exprime… caci trebuie sa… “ne vedem azi”. :)

desen JuliS - 2010

foto din 2013

„Ai nevoie de haos in suflet ca sa dai nastere unei stele dansatoare”, imi spun mie cea de atunci, de acum si din viitor. Cred ca daca putem intelege nu mental, ci simtind, astfel de cuvinte, nu ne-ar mai fi atat de frica si am reusi sa ne indeplinim visurile… sa dansam mai fericit, sa iubim mai frumos, sa muncim mult mai bine, sa credem mai cu tarie.

Cu drag,
Julia

P.S. Cititi si scrisoarea pe care a scris-o Oana Trifu Bulzan, project manager la Garbo.ro: Scrisoare catre mine

Si de asemenea, asteptam propriile meditatii si fotografii cu voi in trecut si in prezent pe adresa redactiei [email protected]; Mai multe detalii in Dosarul Garbo - Scrisoare catre mine

Iulia Sima

---

---