Era momentul in care intuitia parea sa contureze deja forma spectacolului: „Va fi despre apropiere. Va fi despre intimitate?”
Ca spectatori, ni s-a propus un rol netraditional. Foarte aproape de scena, desprinsi de universul sigur, cel al privitorului detasat, pazit de orice interactiune cu performerul. Asadar, spectacolul vorbea in continuare despre „apropiere”. Puteam sa observ de aproape detaliile unui corp de dansator, construit in ani de zile de pasiune pentru dans. Corpul lui Mikołaj Mikołajczyk parea sa descrie o iubire profunda, aproape nebuneasca fata de ceea ce inseamna dansul, arta… Era frumos sa il privesti asa de simplu, in toata fiinta sa, povestind despre intalnirea cu maestrul Henryk Tomaszewski, la 19 ani.
Publicul este introdus in arta lui Henryk Tomaszewski, mai intai cu ajutorul unei proiectii video. Vedem fotografii din spectacolele sale de teatru si mima, care puneau accentul pe estetica corpului. Creatia sa este deconstruita semiotic, de o autoritate feminina.
Mikołaj Mikołajczyk se performeza mai departe pe sine, dar il povesteste pe Tomaszewski si totul se transforma intr-adevar, intr-o experienta foarte intima. O fata din public este legata la ochi si invitata la dans. Nu ma mai surprinde acest fapt. In arta performativa de astazi, rolul spectatorului nu mai este deloc unul pasiv. Imaginile filmate cu noi, in asteptarea startului pentru intrarea la spectacol, sunt proiectate pe trei laturi ale salii. Suntem parte din spectacol.
„Si acum trebuie sa ne acordam timp sa ne cunoastem
Vietile noastre
Si te chem sa iti reamintesc
Ca nimic nu e al meu cu adevarat in afara
In afara libertatii
Libertatii din inima mea
Asa vreau sa traiesc si asa vreau sa raman”.
Pe fundalul unui dans nud (un indice al sinceritatii maxime, l-am interpretat eu) nebunesc, cu miscari pe cat de libere, pe atat de bine conturate, pe fundalul unei muzici care aminteste de forta tunetelor, rasunau cuvintele celui care i-a influentat traiectoria lui Mikołaj Mikołajczyk, creatorul de spectacole Henryk Tomaszewski. Puteam sa observ de aproape efortul fizic al dansatorului. Era o repunere in scena a vietii sale, odata cu repunerea in scena a personalitatii omului ce l-a marcat cel mai mult in viata.
La sfarsit, dupa repetita obsesiva „Tomaszewski”. Dansatorul rosteste: "Mikołajczyk". M-am bucurat sa il cunosc pe Mikołaj Mikołajczyk la Bucuresti.
de Julia Sima
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară