'Nud de femeie bruneta' - Interviu cu Andreea David, despre imaginea femeii pe scena si in afara ei

„Nud de femeie bruneta” este un solo despre constientizarea constructiei culturale a corpului. Este interesant cum Andreea David a preluat elemente din mentalul colectiv si le-a dat noi semnificatii prin intermediul unui spectacol incarcat in acelasi timp de multa sensibilitate si auto-reflectie.

Privind acest spectacol mergem cu gandul la modul cum a fost folosit corpul femeii in istoria artei (de obicei ca obiect al adoratiei masculine) dar si ca expresie a interactiunilor sociale, care au perpetuat acelasi model. 

Foto: Alina Usurelu

Vedem un tablou vivant, intr-un clar obscur care aminteste de tehnicile picturii baroce si ne aoto-constientizam in contemporaneitate, descoperind un corp nud de femeie, pus in ipostaze cu totul si cu totul noi decat cele cu care societatea ne-a obisnuit, adica acele ipostaze ale sexualizarii imaginii femeii. In clar-obscur se decupeaza un corp cu un chip acoperit de toata podoaba capilara, care aminteste de imaginile pictorului Secesiunii vieneze Egon Schiele, unul dintre primii artisti care a expus corpul nud, nu din perspectiva dezirabilitatii, ci din perspectiva trairii.

Iata de ce am considerat deosebit de ofertanta o discutie cu performera Andreea David, pe tema constructiei culturale a corpului femeii. Descoperiti mai multe, prin intermediul acestui interviu:

Iulia Sima – Garbo.ro: Pe scurt, care a fost procesul de creatie al acestei lucrari?

Andreea David: Am lucrat mult cu parul, un simbol atat de clar al feminitatii, iar in cadrul lucrului pentru acest performance, parul a devenit subiect de cercetare.

Pentru mine, din accesoriu al dezirabilitatii femeii in cadrul societatii si al afirmarii genului, parul a devenit instrument de lucru in procesul de creatie. Mi-am pus intrebarea aceasta: “Ce se intampla cand parul devine chip si instrument de expresie?”. Cineva chiar a comentat dupa premiera spectacolului: “Parca sufletul ti-a ajuns in par”.

Imagine: Alina Usurelu

Iulia Sima – Garbo.ro: Avem nevoie de astfel de lucrari artistice care sa chestioneze perceptia obisnuita a corpului femeii in cadrul societatii?

Andreea David: Este nevoie sa o chestionam, sa o provocam. Sa ne intrebam ce inseamna feminitatea? Sexualitatea?

Eu am vrut sa ma joc cu felul in care corpul se comporta instinctiv, in baza normelor invatate social. Nici nu stiu daca exista de fapt o naturalete a corpului. Ceea ce consideram noi a fi naturalete, este de fapt tot o imagine construita social. Astfel, cand iti expui corpul ai tendinta de a-l ipostazia in clisee de imagine pe care le-ai captat de pe net, din jur… De exemplu imaginea “femeii misterioase”, “sexuale”, acea atitudine care tine de contemplare...

Ne tratam corporalitatea la nivel de imagine. Asta m-a si interesat sa provoc in procesul asta. Si in acest fel am si lucrat pentru acest performance. Am lucrat cu ideea de corporalitate, ca un construct de imagine.

Corporalitatea ca suprafata, ca forma, ca identitate. De-asta am si ales nuditatea. Nuditatea e prima noastra suprafata, prima noastra forma. Abia apoi ne imbracam, e primul nostru gest ca sa ne protejam si ca sa construim al doilea strat identitar. Dar de fapt mi se pare ca suntem mai vulnerabili mai degraba imbracati. In nuditate, corpul este imputernicit. Fiind observat, devine constient de el insusi si atunci se protejeaza, pozand. Pozeaza in ceva, in ce stie despre el, in ce stie despre perceptia lui exterioara. Se camufleaza in "privirea din-afara".

Am lucrat cu acest proces de observare si mi-am pus intrebarea: “Cum sunt eu deja conditionata sa imi construiesc din interior o imagine a corpului frumos, dezirabil?” Si apoi am vrut sa deturnez acest proces:  “Cum se poate transforma corpul in feluri care nu au legatura cu ceea ce stim despre noi?”

Apoi au aparut si alte intrebari: “Cine sunt eu in acele momente? Sunt eu, sau nu sunt eu, in acele momente?" sau "E importanta intrebarea asta? Care este legatura dintre cea care joaca acel spectacol si se afla in momentul interpretarii pe scena si identitatea pe care a construit-o scenic in prealabil, o identitate care tine clar de feminitate? Diferenta asta dintre ceea ce-ti propui sa fii si ceea ce transpare in lipsa controlului. Este corporalitatea feminina capabila sa scape de stereotipurile culturale cu care se identifica?"

Trebuie sa observam ca de obicei ne construim o imagine utilitara, sociala. Sa ne punem intrebarea: “Am fost educate sa ne purtam corpurile intr-un anume fel?”

Foto: Alina Usurelu

Iulia Sima – Garbo.ro: Cum iti explicit tu ca, desi artistii creeaza si lucreaza cu nuditatea de sute de ani, aceasta e inca considerata un subiect tabu?

Andreea David: Este vorba despre acest context cultural inca destul de conservator. Dincolo de bula noastra a artistilor unde nuditatea ca instrument artistic este sigura, oamenii o percep degradant. Dar trebuie sa recunoastem ca in societatea asta patriarhala, pana si in lumea artistica exista “the male gaze”. O grupare de artiste, Guerrilla Girls chiar au ridicat aceasta problema: “Femeile, ca sa ajunga in muzeu, trebuie sa fie goale?”.

Asa incat, in contextul social local, nuditatea e privita fie din perspectiva porno, fie oamenii se raporteaza la dscursul traditionalist religios, unde de corp trebuie sa te rusinezi si pe care trebuie sa il ascunzi, fara sa iti dai seama ca la nivel inconstient, in acelasi timp, il instrumentalizezi, transformandu-l in obiect al dezirabilitatii si al statutului social.

Nud de femeie -Egon Schiele, 1913

Iulia Sima – Garbo.ro: La premiera, publicul a reactionat foarte bine la piesa ta. Au fost discutii, aprecieri, dar ne-ai si provocat la reflectie. Tu ce asteptari aveai in legatura cu asta?

Andreea David: Nu te poti astepta la nimic inainte. Am simtit ca oamenii erau curiosi de procesul meu de creatie. La un moment dat a aparut si o intrebare: “Cat eram eu acolo in scena si cat nu?” Ceea ce confirma pe de o parte ce am afirmat mai sus. O doamna a spus ca dupa ce a vazut spectacolul simte nevoia sa incerce si ea acasa ceea ce m-a vazut pe mine facand. Imi place genul asta de reactie.. Sau altcineva a spus ca acum incepe sa se gandeasca daca felul in care isi poarta corpul e natural sau nu.
 

Iulia Sima – Garbo.ro: Spectacolul este incarcat de foarte multa poezie. Poti sa ne vorbesti putin despre acest layer?

Andreea David: Poezia nu e ceva ce poti sa iti propui. Poezia apare… de la sine, daca e sa apara (rade). Sunt constienta ca am lucrat cu elemente din natura care au adus poate si aceasta calitate.

Iulia Sima – Garbo.ro: Tu cum te raportezi la propriul corp social?

Andreea David: Nu stiu cum. Pentru ca nu stiu cu ce sa ma identific. Spectacolul m-a provocat sa ma raportez la identitatea mea de femeie. "Dar unde se opreste identitatea asta? La suprafa a pielii? Dincolo de ea, inauntru, acolo.... Dincolo de ea, inauntru, acolo... unde incepe carnea, ce sunt?"

Am fost crescute...... Posturi. TraLala. O fata nu trebuie sa faca asa si pe dincolo, "picior peste picior", "spatele drept", "cumintenie", posturi cuminti, stranse, stabile. Si apoi incepem sa-i scoatem in evidenta corpului, "calitatile feminine" - decoltee, buze, pulpe, fund. Cum ar fi sa incepem sa ne jucam cu ele? Mie imi place sa-mi pun intrebarea asta: "Am nevoie sa ma identific ca femeie? Cum ma dezvrajesc de identitatea feminina, vorbind tocmai despre ea, jucandu-ma cu ea, folosind-o?"

Foto: Alina Usurelu

Foto: Alina Usurelu

Iulia Sima – Garbo.ro: De ce ar trebui ca oamenii sa vada spectacolul tau?

Andreea David: Nu stiu. Asta sa spui tu. Sa vina oricum.

Iulia Sima: Haha! Eu le recomand tuturor sa vada spectacolul fiindca provoaca perspectivele la adresa feminitatii si culmea, o face folosind chiar instrumente ale feminitatii - corporalitate, sensibilitate. Sa zicem ca poti sa vezi live un fel de caleidoscop pe relatia creatia identitatii-deconstructie-reconstructie. :)

Dupa spectacol ramai in minte cu imagini frumoase, dar si cu multe, multe intrebari. Asa ca, urmariti-o pe Andreea cu "Nud de femeie bruneta", in programul Centrului National al Dansului Bucuresti.

***
Andreea David este performera si arhitecta. Are formare in dans contemporan la Centrul National al Dansului din Bucuresti. In 2012 e bursiera DanceWEBB la Viena si in 2013 la e.x.e.r.e.c.e. CCN Montpellier. Participa in festivaluri ca Explore Dance Festival, Impuls Tanz Vienna si Temps d’images Cluj. A colaborat si colaboreaza cu Adriana Gheorghe, Alina Popa, Florin Flueras, Ingrid Berger Myhre (NO), Doris Uhlich (AT), Thomas Steyaert (BE), Madalina Dan si Mihaela Dancs, pentru piesele sau proiectele Duet, STAFF, scores #21 methods of elimination, BlackHyperBox, Coregrafie de grup si More than Naked.
 

Garbo

Ultima actualizare: 9 August 2019 @ 02:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo