Castelul in care traiau si se pregateau sa conceapa tinerele femei pare si el desprins dintr-un scenariu SF. Conditiile de trai erau excelente, castelul fiind dotat cu biblioteca, camera pentru muzica, sala de cinema, camere comune pentru sporturi si jocuri. Mancarea era de buna calitate si gustoasa, iar tinerele duceau o viata boema in care nu trebuiau sa munceasca. Existau o multime de servitori gata sa raspunda oricaror nevoi ale lor. Era usor sa te obisnuiesti si sa te bucuri de o astfel de viata, a marturisit Trutz, mai ales daca esti “prea ingaduitoare cu tine” si “lenesa”, dupa cum s-a autocaracterizat tanara.
Locul era condus de un profesor doctor SS care consulta minutios fiecare persoana in parte care venea in castel, se confeseaza Trutz in povestire. “Trebuia sa dam o declaratie oficiala ca in familia noastra nu a fost niciun caz de boala ereditara, de imbecilitate sau de dipsomanie.”
De asemenea, profesorul a tinut sa le reaminteasca fetelor ca trebuie sa semneze un document conform caruia nu au dreptul sa isi mai revendice niciodata copii pe care urmeaza sa ii “produca”, acestia urmand sa fie proprietatea statutului. Acesti copii urmau sa fie crescuti in institutii speciale unde li se va insufla o loialitate absoluta fata de idealurile naziste.
Dupa initierea lor, Trutz si celelalte fete au facut cunostinta cu barbatii SS care urmau sa fie partenerii lor de imperechere. Trutz ii descrie pe acestia ca fiind chipesi, “toti foarte inalti si puternici, cu ochii albastri si par blond.” De asemenea, tinerele nu aflau niciodata numele barbatilor cu care urmau sa intretina relatii sexuale caci anonimatul reprezenta unul din principiile de baza ale Lebensborn. De asemenea, tinerelor si barbatilor li se dadea sansa sa se cunoasca prin activitatile comune de grup: se jucau jocuri impreuna in grup, se uitau la film impreuna si aveau reuniuni sociale in castel.
“Ni s-a dat o saptamana sa alegem barbatul care ne place si ni s-a spus sa avem grija ca parul si ochii lui sa ii corespunda exact ochilor nostri”, povesteste Trutz in istorisirea prezentata de Millton. “Dupa ce am ales barbatul care ne-a placut, a trebuit sa asteptam pana in a zecea zi de la inceputul ultimei menstruatii.” Dupa ce erau supuse inca unei examinari medicale riguroase, tinerelor li se spunea sa il primeasca pe barbatul SS ales in camera lor chiar in noaptea respectiva. Trutz era incantata si entuziasmata, nu doar in privinta activitatii sexuale, ci pentru ca tot ce facea era pentru dragul ei Fuhrer.
“Atat eu, cat si tatal copilului meu credeam in totalitate in importanta a ceea ce faceam, nu aveam nicio rusine si nicio inhibitie de niciun fel.” Trutz a fost impresionanta de aspectul fizic ravasitor al partenerului ales, desi il gasea putin cam stupid.
In prima saptamana, se arata in povestire, ofiterul a intretinut relatii sexuale cu Trutz 3 seri. in serile urmatoare acesta urmand sa se culce si cu alte fete din castel.
Trutz a ramas insarcinata aproape imediat si a fost mutata intr-o maternitate in urmatoarele 9 luni. “Nasterea mea nu a venit nici prea tarziu, nici prea devreme”, marturiseste Trutz in povestire. “Nu era o nastere usoara, caci nicio femeie germana adevarata nu s-ar fi gandit sa apeleze la vreun ajutor precum injectii care sa amortizeze durerea cum aveau in democratiile vestice degenerate”.
Dupa 2 saptamani, tanara si-a intarcat copilul, iar acesta a fost luat de langa ea si dus intr-o casa speciala SS unde urma sa fie crescut ca un slujitor loial al statutului nazist. Trutz nu si-a mai vazut copilul niciodata, si nici pe tatal copilului.
Din povestire aflam cum in anii urmatori tanara nemtoaica s-a gandit sa mai procreeze si alti copii, insa in cele din urma s-a indragostit de un ofiter mai tanar si s-au casatorit. Marturisindu-i noului sau sot participarea sa in programul Lebensborn, femeia a fost surprinsa sa constate ca sotul sau nu era chiar incantat de acest lucru. Dar “nu a putut sa o critice deschis vazand ca si-a facut datoria fata de Fuhrer.”
Trutz nu a aflat niciodata ce s-a intamplat cu copilul sau, soarta sa si a celorlalti copii din programul Lebensbor ramanand un mister. Multi dintre acesti copii au fost adoptati in Germania postrazboi, insa arhivele nasterii lor au fost distruse. Multi dintre acesti copii nu stiu adevarul teribil despre modul in care au fost conceputi sau nascuti. Nu o sa afle niciodata care au fost parintii adevarati caci certificatele lor de nastere au fost falsificate de multe ori. Copiii care se nasteau cu probleme de sanatate sau cu un handicap erau dusi in anumite lagare unde erau lasati sa moara. De asemenea, pentru multi dintre acesti copii aflati in orfelinate a urmat infernul odata cu caderea Germaniei naziste caci, considerati progenituri ale unor criminali de razboi, au fost ostracizati si au suferit multe abuzuri.
Sursa povestire: www.historyextra.com
Foto homepage: By RetroClipArt/ shutterstock.com
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri