Contact improvisation – negocierea realitatii in relatie

Contact improvisation a aparut ca urmare a manifestarilor postmoderniste pe scena dansului anilor ’70, aducand noi dimensiuni motrice si filosofice in spectacolul de dans - constietizarea relatiei minte-corp si deconstructivism. Si s-a dezvoltat mai mult ca un proces decat ca o tehnica de dans, fara a fi codificat intr-un set de reguli pentru a ramane fidel realitatilor timpului si contextului in care se intampla.

Ca grup de artisti interesati de acest proces, am observat de-a lungul practicii noastre si de-a lungul cercetarii actuale ca subiectul relationarii este punctul comun intre Contact Improvisation ca forma de dans, performance si problemele/ intrebarile care apar in mod cotidian in relatiile dintre oameni si cu mediul inconjurator. De parca momentul improvizatiei prin contact ar fi o mica replica a unui moment din viata in care incercam sa intelegem si sa ne descurcam in relatie cu ceva sau cu cineva…

Arta contemporana reflecta realitatile timpului in care traim la fel cum a facut-o arta in general de-a lungul timpului. Pentru ca traim un moment care se pretinde liber in gandire, expresie, manifestare, imi pare irelevanta prezenta metaforelor, mastilor, accesoriilor scenografice pentru a “ajunge” la privitor, sau cel putin la privitorul pe care il privim la randul nostru ca pe un seaman liber in gandire si actiune. “Spectacolul” pe care il aduce Contact Improv este (psiho-) fizicalitate spontana si compozitie creata in timp real si propune spectatorului sa isi ia libertatea de interpretare potrivita nevoilor sale estetice, practice si/sau filosofice.

Existam, simtim si actionam in mod continuu relativ la ceva, in legatura cu cineva si niciodata complet individual. Acest aspect naste multe intrebari si cautari atat la nivel fizic cat si la nivel filosofic si practic. Cine sunt eu? De unde si pana unde sunt eu si unde incepe celalat sau exteriorul? Exist eu in absenta celuilalt? In ce relatie sunt cu celalat? Ce este comun intre noi si ce este diferit? Sunt eu real? Ce este realitatea? Ce inseamna a relationa?

Am inceput rezidenta noastra de la ideea ca atunci cand credem ca il cunoastem pe cel de langa noi, incetam sa relationam cu el. Astfel a relationa ar insemna sa plecam de la premisa ca defapt nu il cunoastem pe celalat si ar presupune o negociere continua a unei realitati comune. Negocierea implica cautare, nesiguranta, investigare, atentie, vigilenta. Nu il cunosti pe celalalt, vrei sa afli, intrebi, asculti – relationezi.

De aceea cercetarea a fost guvernata de acest proces de cautare a realitatii in relatie cu legile fizice, mediul in care ne aflam, emotiile, gandurile noastre, cel de langa mine, cel care ma priveste sau ma asculta. Iar prezentarea noastra a fost un extras din cercetare la care publicul a putut participa ca spectator al contorsionarilor noastre relationale intr-o prima parte, apoi a fost invitat sa intrebe si sa investigheze si sa negocieze realitatea prin discutii si miscare.

Cineva spunea ca “atunci cand crezi ca il cunosti pe celalat, esti pregatit sa il distrugi”. A cunoaste suna uneori ca un capat de linie, o concluzie batuta in cuie, un punct mort. A crede ca stii ceva, inseamna sa transformi acea cunoastere intr-o premisa de la care pornesc urmatoarele actiuni. Din punct de vedere pragmatic aceasta strategie ar putea fi functionala si folositoare; stiu ca scara este subreda pentru ca ieri am urcat pe ea si s-a rupt o treapta, deci astazi nu pot sa o folosesc cu incredere. Insa din punct de vedere relational, de multe ori o astfel de strategie ne face sa ne izolam si sa nu mai dorim sa interactionam cu cel pe care credem ca il cunoastem. Daca stiu despre tine ca esti nemilos pentru ca ieri m-ai jignit, asta inseamna ca astazi o sa stau departe de tine. Iar daca relationarea este un proces viu, in continua miscare, asta nu imi permite sa trag o concluzie despre tine.

Credit foto: Alina Usurelu

Ce este viu se schimba in fiecare moment al existentei. Asa ca in relationarea cu cineva, a fi sigur ca il stii inseamna oprire, stagnare, blocaj. Chiar si in relatia cu propriu corp. Daca stii ca fizic nu poti sa faci ceva, de exemplu sa dansezi, sau sa stai in maini, aceasta cunoastere te face sa te opresti din a cauta, a studia capacitatile potentiale ale corpului tau. Multe persoane cu dizabilitati ne arata cum isi pot folosi corpul pentru diferite activitati sofisticate motric si aceasta pentru ca nu au ramas la concluzia ca ei nu pot face ceva. Tot ce e viu este inzestrat cu un soi de potential magic, miraculos care de multe ori sfideaza limitele cunoasterii.

In cercetarea noastra am gasit o analogie intre specificul relationarii interumane si forma de dans contact improvisation. Daca a relationa inseamna sa fii mereu atent, vigilent, sensibil fata de celalat, in contact improvisation nu poti sa dansezi langa sau cu celalat fara sa relationezi cu el in timp real. Daca ma apropii de Smaranda si cred ca stiu ce miscare va face, asta ma impiedica sa reactionez corespunzator daca miscarea pe care o face este alta decat am crezut eu ca va fi.

De aceea ma apropii, privesc, ascult, simt si parca granitele pielii mi se largesc si pot sa comunic cu ea dincolo de ce stiu si inteleg la nivel cognitiv. Sveta ne priveste la randul ei si observa ca o miscare aparent banala devine captivanta tocmai pentru ca se naste ca o consecinta organica in interactiunea vie intre mine si Smaranda.

Sa improvizez inseamna sa nu stiu dinainte, sa nu am un plan, sa aflu pe loc cum fac ceva. Este un act care imi cere sa fiu vigilenta pentru a raspunde corespunzator detaliilor situatiei care mi se dezvaluie in acel moment. Raspunsul este consecinta unei relatii cu ceva sau cineva. Ceva diferit de mine, din afara mea. Sunet, imagine, miscare, obiect, conditii fizice. Relatia cu cineva cere si mai multa atentie pentru ca implica mult mai multe elemente necunoscute.

Pot sa prevad sau sa observ ca Sveta se apropie de mine, insa nu stiu la ce distanta fata de mine se va opri, sau daca ma va atinge, sau daca isi va lasa greutatea pe mine si cat de multa greutate. Aceste detalii deschid un dialog, o negociere corporala intre noi doua care stabileste realitatea comuna a acelui moment. Realitate care se prabuseste imediat sub influenta altor propuneri, miscari, noi negocieri. Comunicare vie in timp real. Cred ca uneori aceasta "targuiala" motrica, specifica improvizatiei prin contact, pare abstracta, insa dupa cateva momente de contemplare capata sens si coerenta pentru ca aminteste de felul in care ne traim relatiile in activitatile cotidiene.

Daca lasam loc de negocieri si renegocieri, relatiile raman vii si mereu expasive si surprinzatoare, daca ne izolam crezand ca deja totul ne este cunoscut despre celalalt nu mai facem loc dialogului si relationarea devine cel mult o relatie statica, de proximitate.

Mai la dreapta, mai la stanga, pe jos, pe sus, ca mine, ca tine, haotic sau armonios, incet sau rapid, aproape sau departe, cu ochii inchisi sau cu ochii deschisi, cu voce sau fara.. negociere continua a realitatii comune. Spatiul in care urmatoarea secunda nu se stie despre ce va fi, cum va fi, sau daca va mai fi. Impanzirea rafinata a realitatii dincolo de mine sau de tine. Ceva care in izolare, nu poate fi trait, poate doar visat.

de Virginia Negru

**Articol scris in rezidenta de cercetare realizata de PETEC in coproductie cu CNDB, parteneri Scoala Ferdinand I si Art Hub

Artisti in rezidenta: Svitlana Pashko, Smaranda Gabudeanu si Virginia Negru

Filmul despre contact improvisation a fost realizat in cadrul rezidentei de catre Catalin Munteanu;

Daca v-am starnit curiozitatea in legatura cu acest stil de dans, va invitam sambata, de la ora 19:00, la proiectia filmului Mush Rooms, realizat de Alina Usurelu -   o coproductie Petec - Centrul Dansului.

Mai multe detalii pe pagina de Facebook a evenimentului: https://www.facebook.com/events/1171976196172295/

Garbo

Ultima actualizare: 11 Octombrie 2019 @ 02:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo