Frida Kahlo - Scrisoare de dragoste

Frida Kahlo (1907- 1954) a fost o artista mexicana, acum devenita o figura iconica a artei. Ce o tinea pe Frida atat de strans in mrejele acelei iubiri? „…Casatoria dintre Frida si Diego este ca o uniune dintre un elefant si o porumbita”, obisnuia sa spuna mama artistei. Frida i-a scris iubitului ei Diego Rivera o scrisoare de dragoste sub forma unui poem pe care nu a expediat-o niciodata. Cuvintele ei raman insa o marturie peste timp a dragostei imense pe care o purta pictorului Rivera.

Frida Kahlo - Scrisoare de dragoste catre Diego Rivera

Noaptea mea ma termina. Stie bine cat imi lipsesti, iar tot acest intuneric nu ajunge sa ascunda acesta evidenta care straluceste pecum o lama in intunericul noptii; noaptea mea ar vrea sa aiba aripi, sa poata zbura pana la tine, sa te invaluie in somn si sa mi te aduca aproape. In somn, m-ai simti aproape si fara sa te trezesti, bratele tale m-ar strange. Noaptea mea nu-mi este sfetnic. Noaptea mea se gandeste la tine, asemenea unui vis cu ochii deschisi. Noaptea mea se intristeaza si se pierde.

Noaptea mea accentueaza singuratatea mea, toate singuratatile.
Linistea ei asculta numai vocile mele interioare.
Noaptea mea e lunga, lunga, lunga.
Noaptea mea s-ar teme ca ziua nu va mai aparea niciodata dar, in acelasi timp, noaptea mea se teme de apatitia ei, pentru c ziua este o zi artificiala in care fiecare ora valoreaza dublu, iar fara tine nu mai poate fi tr ita cu adevarat. Noaptea mea se intreaba daca ziua mea se asemana cu noaptea mea. Fapt care ar explica cum noaptea mea se confund cu timpul zilei mele. Noaptea mea stie ca ceea ce numeste nebunie in regula semanand dezordine, este total interzis.
Noaptea mea se intreaba ce nu este interzis. Nu este interzis sa te unesti cu ea... asta, stii, ma irita vazand o mana de carne unindu-se cu ea la limita disperarii. O mana de carne nu este facuta sa se uneasca cu nimicul.

Foto: blanca.zarate/ Pedro/Flickr

Noaptea mea te iubeste pana in intimitatea ei si rasuna chiar si in a mea. Noaptea mea se hraneste din ecouri imaginare. Ea poate sa o faca. Eu falimentez.
Noaptea mea ma observa. Privirea ei aluneca insinuandu-se in orice lucru. Noaptea mea ar vrea ca tu sa fii aici pentru a se insinua chiar inlauntrul tau cu aceeasi emotie.
Noaptea mea te asteapta.
Corpul meu te asteapta.
Noaptea mea ar vrea ca tu sa te unesti pe arcuirea umarului meu, ca eu sa pot odihni pe arcuirea umarului tau. Noaptea mea ar vrea sa fie spectatoare a placerilor mele si ale tale, sa te vada si sa ma vada fremetand de placere. Noaptea mea ar vrea sa vada privirile noaste si sa imprumute privirile noastre pline de dorinta.
Noaptea mea ar vrea sa tina intre maini fiecare tresarire.
Noaptea mea ar deveni asa dulce. Noaptea mea se lamenteaza in tacere de singuratatea provocata de amintirea ta.

Noaptea mea este lunga, lunga, lunga.
Isi pierde capul ca nu poate indeparta de mine imaginea ta, nu poate dispersa dorinta mea.
Sunt pe moarte pentru ca nu esti aici si asta ma ucide. Noaptea mea te cauta neincetat. Corpul meu nu reuseste sa conceapa ca vreo strada sau orice alta geografie ne poate desparti. Corpul meu innebuneste de durere pentru ca nu recunoaste in inima noptii figura sau umbra ta. Corpul meu ar vrea sa te imbratiseze in somn. Corpul meu ar vrea sa doarma in plina noapte, iar in tenebrele ei sa se trezeasca in imbratisarea ta.
Noaptea mea urla si sfasie valurile, noaptea mea se loveste de propria liniste, dar corpul tau ramane de negasit.
Imi lipsesti mult, mult. Vorbele tale. Caldura ta.
Peste putin se va ridica Soarele.

Scrisoarea (niciodata expediata) a Fridei Kahlo catre Diego Rivera - Ciudad de Mexico, 12 septembrie 1939.

Talmacire din limba italiana, AnaOlimpiaStyle

Iti recomandam si:

Frida Kahlo: Inspiratie si lectii de viata de la o mare artista!

Frida Kahlo: Meriti un iubit

Foto homepage: Wikimedia Commons

Garbo

Ultima actualizare: 4 August 2017 @ 02:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo