Cum să privești dansul?

Un bărbat de vârstă mijlocie performează mișcări grațioase pe muzica de pian... Privești cu uluire această desfășurare cumva neobișnuită care se manifestă în fața ochilor tăi. Acest bărbat de vârstă mijlocie va pune în cuvinte ceea ce tocmai ai perceput tu, ca spectator, din dansul său surprinzător de grațios.

„How to Watch Dancing” (Cum să privești dansul) este un one-man show complex și intelectual, performat de către coregraful irlandez Stephen Batts. Spectacolul a fost pentru prima oară prezentat în cadrul Festivalului de Contact Improvisation București 2018, la Centrul Național al Dansului.

How to Watch Dancing, creat de Stephen Batts, un coregraf cu o lungă experiență în domeniul dansului și artelor performative, este o expresie filosofică și foarte sensibilă despre dans, este o adevărată „dialectică a dansului” și practicilor din dans, un spectacol care te lăsă într-o atitudine meditativă dar și în încântare.

Poetic Movement, un concept creat și dansat de Stephen Batts

Batts a dezvoltat acest concept - „poetic movement” (mișcare poetică) pentru a oferi publicului și practicienilor instrumentele necesare pentru a decodifica dânsul. Cu toții ne întrebăm – Ce este de fapt dansul? Ce înseamnă un dans bun? Cui aparține dansul?

Am rămas cu impresia aceasta că Stephen Batts nu este doar un dansator desăvârșit, coregraf, filosof dar și un „chirurg”. Spectacolul său produce un act aproape imposibil – diseca momentul de dans într-un mod filosofic. Ce percepem din dans, acest moment fără formă tangibilă, ci o complexă manifestarea a corpului performativ care se manifestă în spațiu și timp?

Pentru că răspunde în mod limpede la toate aceste întrebări, spectacolul „How to Watch Dancing” este deci, pentru toată lumea: pentru spectatorii de dans contemporan și pentru dansatorii înșiși pentru că prin intermediul acestui show ei primesc instrumentele necesare să își perfecționeze și înțeleagă creația. Prin practică poetic movement și prin acest spectacol, Stephen Batts propune o metodologie de analiză a discursivității dansului.

Este atât de surprinzător să vezi cum poezia intangibilă a dânsului este disecată cu atâta precizie, ca într-un exercițiu de semiotică. Dar contrar modalităților eluzive ale poeziei… acest spectacol și toată filosofia despre dans dezvoltată de Batts aduce atât de necesară claritate pentru oricine este interesat de dans ca experiența.

Poezia se manifestă în chiar actul dansului: grație, sensibilitate, conexiune și folosirea spațiului și timpului performativ.

Cui aparține dansul?

Am fost păcăliți să credem că dansul este despre corpuri, forme, trucuri atletice, măsuri sculpturale statice. Ni s-a spus că scopul este să perfecționăm corpul, să avem forma perfectă, să obținem cele mai spectaculoase mișcări și să arătăm “artistic” și sculptural în fotografii luminate inteligent. Se pare că acestea sunt standardele unui “dans reusit” și ne condiționează felul în care vedem, judecăm și gustăm un performance de dans. Acest fel de a măsura și valoriza, însă, creează disonanță în relație cu felul în care creăm, descoperim, valorizăm sensul în mișcare. - Steve Battas

Într-o lume haotică care a prins în pânza sa de păianjen chiar și actul natural de a ne conecta cu propriul corp, acest spectacol a devenit în același timp și un spațiu simbolic al revendicării: Dansul este al nostru! Dansul aparține oamenilor. Nu doar corpul perfect al balerinului stăpânește dansul, dansul este și al bărbatului de vârstă mijlocie, este și al doamnei din public care a avut curajul de a accepta invitația de a păși în scenă, dansul este al nostru, este al tuturor.

Dar îți aparține numai atunci când înțelegi cum să îl exprimi în mod coerent, când înțelegi cum să formezi cuvinte și fraze prin dans și cum „să scrii” poezii prin dans: „armonia atingerii, granițe, apropiere, nivelul unu, nivelul 2, granița și nivelul unu-nivelul doi, nivelul 5… armonia atingerii… a adresa nivelul 5, a adresa nivelul 1.”

În acest mod, „Cum să privești dansul” creat de Stephen Batts este un spectacol care te învață calitatea și poezia mișcării performative. Iar atunci când înțelegi, acela este adevăratul moment când în sfârșit dansul este al tău.

Această dialectică a mișcării poetice este de fapt, o întreagă teorie despre a ne (re) îndrăgosti de… dans!

de Julia Sima

Garbo

Ultima actualizare: 5 August 2020 @ 05:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo