Colindătorii - George Coșbuc

Spioanele din cel de-al Doilea Război Mondial: DE LA SORA LUI CHRISTIAN DIOR LA SABOTOAREA CU UN SINGUR PICIOR

13 Noiembrie 2024

10 ghicitori scurte și simple pentru copii: distrează-te și învață!

8 Noiembrie 2024

24 Decembrie 2018 publicat în Cultura

45 share-uri

Ne primiți în sufletele voastre cu un colind frumos tare? Versurile îi aparțin traducătorului și poetului transilvănean George Coșbuc (1866-1918), unul din clasicii literaturii române.

Cad fulgii mari încet zburând,
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult și patul ne-aștepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar și dulce

Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Și boul cum sufla milos
Căldura ca să-i facă,
Drăguț un miel cum i-au adus
Păstorii de la stână
Și îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.

Și-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tindă
Noi stăm cu ochii pironiți
Și fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniți
Cu Lerui, Domnul mare!

Ei cântă nălțător și rar
Cântări de biruință,
Apoi se-ntorc și plâng amar
De-a Iudei necredința,
De spini, de-ostași, și c-a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judecă pământul.

Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatră caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașă, mic, pe Domnul.