12:07, 15 Iulie 2024
25908 share-uriCitiți o poezie care îi aparține poetului Adrian Păunescu (1943-2010), poet, publicist și scriitor român, cunoscut și pentru organizarea îndrăgitului Cenaclu Flacăra și promovarea culturii de masă.
Morminte – Iarbă – Oameni – Univers, de Adrian Păunescu
Mi-e dor de toți ai mei ce nu mai sunt,
Îi caut pretutindeni în zadar,
Și mă așez cu fața la pământ,
Și iarba mă mai face să tresar.
E iarba ce-a crescut din trupul lor,
Nu are rost să mă mai amăgesc,
După o vreme toți acei ce mor
Reintră-n patrimoniul pământesc.
Ai mei, care s-au stins, se reaprind,
În lumânări de iarbă peste tot,
În casă și pe drumuri și pe grind
Și-n flori lumina ochilor și-o scot.
E-un circuit aproape vinovat
În care intră grabnic omul frânt
Și mic rămâne fiecare sat
Și este multă iarbă pe pământ.
Un alambic, de cer și de pământ ,
Îi ține strâns în el pe muritori,
Le dă pe trupuri cu uleiul sfânt
Și le permite să devină flori.
A câta generație în fân
A câta izbucnire de trifoi?
Se-așează-n sevă tânăr și bătrân,
Și-n iarba nouă ne culcăm și noi.
Probabil exersăm nelămurit
Un rol, în jocul fără de revers,
Intrarea în cumplitul circuit
Morminte -Iarbă - Oameni - Univers.
Autor: Adrian Păunescu
Foto fr si main: Petar Paunchev /Shutterstock
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară