Pictorița care a pictat spiritul unei epoci, Cecilia Cuțescu-Storck, prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa

Un destin trasat de artă

Cecilia Cuțescu-Storck s-a născut în Comuna Câineni, în satul Râul Vadului, și a fost adoptată de bunicii materni, luându-le numele de familie, Cuțescu. Deși a rămas apropiată de părinții ei, Natalia și Ion Brăneanu, și de surorile sale, tragedia a lovit devreme, când sora sa Fulvia a murit în adolescență. Pe de altă parte, Ortansa, cealaltă soră, a devenit o importantă activistă pentru drepturile femeilor din România, o cauză pe care și Cecilia avea să o susțină prin arta și acțiunile sale.

În căutarea unei educații superioare și a unei forme de expresie artistică, tânăra Cecilia s-a mutat la București cu bunicii ei, unde a frecventat Școala Centrală de Fete. Aici, talentul ei a început să strălucească, fiind remarcat de renumitul pictor polonez Tadeusz Ajdukiewicz. Cu binecuvântarea acestuia, Cecilia a plecat în 1897 la München, unde a studiat la Damenakademie, și apoi la Paris, la prestigioasa Académie Julien, sub îndrumarea lui Jean Paul Laurens și Benjamin Constant. Talentul ei nu a rămas neobservat, fiind acceptată la Salonul de Toamnă din Paris și având prima expoziție personală în 1906 la Galerie Hessèle.

O viață personală tumultoasă

În timpul șederii sale la Paris, Cecilia s-a căsătorit în 1903 cu violonistul Romulus Kunzer, cu care a avut un fiu, Romeo. Cu toate acestea, mariajul lor nu a durat mult, și în 1906 s-a întors definitiv în România. În 1909, Cecilia s-a recăsătorit cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck, alături de care a avut două fiice: Gabriela și Cecilia (Lita), ambele urmându-și mama pe drumul artei.

Inovații și recunoaștere în lumea artei

Revenirea în țară a marcat începutul unei perioade prolifice pentru Cecilia Cuțescu-Storck. A devenit profesoară la Academia de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa. Printre cele mai notabile lucrări ale sale se numără frescele monumentale din clădirile publice din București, cum ar fi "Istoria Negoțului Românesc" din Aula Academiei de Studii Economice, un imens mural ce ilustrează comerțul românesc de-a lungul timpului.

De asemenea, a fost implicată în decorarea Pavilionului Românesc la Expoziția Internațională de la Paris din 1937 și a realizat compoziții simboliste și peisaje pe pânză, care i-au adus recunoaștere internațională.

O casă transformată în muzeu

Casa de pe Strada Vasile Alecsandri nr. 16, construită împreună cu soțul ei, sculptorul Frederic Storck, a devenit nu doar un cămin, ci și un centru al artei și culturii. Aici, Cecilia a decorat interiorul cu numeroase picturi murale de inspirație simbolistă, iar în 1948, operele lor au fost declarate de utilitate publică. Astăzi, această casă este Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck, un loc unde vizitatorii pot admira măiestria lor artistică.

Activism și feminism

Pe lângă cariera sa artistică impresionantă, Cecilia a fost o ferventă susținătoare a drepturilor femeilor. În 1916, împreună cu Olga Greceanu și Nina Arbore, a fondat „Asociația femeilor pictore și sculptore”, un grup care a oferit oportunități de expunere numeroaselor artiste din perioada interbelică. În același an, a obținut catedra de arte decorative la Academia de Arte Frumoase din București, consolidându-și statutul de pionieră în domeniu.

Moștenirea Ceciliei Cuțescu-Storck

Cecilia Cuțescu-Storck a lăsat în urmă o moștenire artistică și culturală de neprețuit. Distincțiile și recunoașterile internaționale, precum Medalia de aur la Expoziția Internațională de la Barcelona din 1929 și Cavaler al Legiunii de Onoare în Franța, reflectă impactul său global. Prin lucrările sale, a pictat nu doar scene, ci și istoria și spiritul unei epoci, inspirând generații de artiști și activiști.

Cecilia Cuțescu-Storck s-a stins din viață în 1969, dar arta și spiritul ei continuă să trăiască prin lucrările sale și prin muzeul care îi poartă numele. Este un exemplu viu al puterii artei de a transcende timpul și de a influența viețile celor care vin după noi.

Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck: Un sanctuar al artei și al istoriei

În nordul Bucureștiului, pe strada Vasile Alecsandri nr. 16, se află un loc unde trecutul și arta se împletesc într-un mod unic și fascinant: Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck. Această casă-muzeu nu este doar un monument de arhitectură, ci și un martor al creației unei întregi familii de artiști, păstrând vie moștenirea lor pentru generațiile viitoare.

Patrimoniul muzeului provine din donația generoasă făcută în octombrie 1951 de către Cecilia Cuțescu-Storck și fiicele sale, Gabriela Florica Storck și Cecilia Frederica Storck-Botez, către Sfatul Popular al Capitalei. Construită între anii 1911 și 1913 de cei doi artiști, casa conservă creațiile membrilor familiei Storck, fiecare având un impact semnificativ asupra artei românești.

Karl Storck, patriarhul familiei, a fost primul profesor de sculptură la Școala de Belle-Arte înființată de Theodor Aman și autorul primei sculpturi monumentale din București, „Spătarul Mihail Cantacuzino”. Fiul său, Carol Storck, a continuat tradiția familială, fiind cunoscut pentru lucrările sale de decorare a Palatului de Justiție și monumentul „Gen. Dr. Carol Davila”, situat în fața Facultății de Medicină din București. Frederic Storck, celălalt fiu al lui Karl, a fost și el un sculptor renumit și profesor la Școala de Belle-Arte din București.

Cecilia Cuțescu-Storck, soția lui Frederic, a fost nu doar o pictoriță de renume, ci și prima femeie profesor într-o academie de arte de stat din Europa, predând pictura și artele decorative la Școala de Belle-Arte din București.

Muzeul găzduiește o colecție impresionantă, ce include lucrări de sculptură, pictură, desene în tuș și cărbune, pasteluri, acuarele și guașe. Acestea sunt completate de plachete și medalii din bronz, monede antice și icoane, reflectând diversitatea și bogăția creației artistice a familiei Storck. Interiorul casei, decorat de Cecilia Cuțescu-Storck între 1913 și 1917, este un exemplu splendid de artă simbolistă, cu picturi murale ce reprezintă figuri feminine și vegetație luxuriantă.

Astăzi, Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck nu este doar un loc de admirație a artei, ci și un simbol al moștenirii culturale și artistice românești, o dovadă a talentului și pasiunii unei familii care a contribuit semnificativ la dezvoltarea artei în România. Vizitatorii sunt invitați să pășească în acest sanctuar al artei, unde fiecare colț spune o poveste și fiecare operă dezvăluie o parte din sufletul artiștilor care au creat-o.

Garbo

Ultima actualizare: 1 Iulie 2024 @ 10:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo