Întoarcerea țăranului - Adrian Păunescu

Veșnicia s-a născut la sat, iar țăranul român este temelia lui, seva lui, esența lui, însuși sufletul care îl ține încă viu și cald, plin de amintiri și dor de copilărie curată. În simplitatea, tradițiile, valoarea, istoria și demnitatea lui, țăranul este “omul absolut”, cum după spunea Petre Țuțea.

Descoperiți o poezie emoționantă a poetului Adrian Păunescu numită “Întoarcerea țăranului”:

Foto: Imagine de Mihai de la Pixabay

Întoarcerea țăranului

de Adrian Păunescu

“Apleacă-ţi fruntea de stăpân
spre brazda noastră milenară,
reînviat ţăran român
şi făcătorule de ţară.

Într-un pridvor cu busuioc
ascute briciul pus la grindă,
peste-un lighean muiat la foc
tu bărbiereşte-te-n oglindă.

Ai colindat ce-ai colindat
prin lumea veşnic friguroasă,
acum, bine-ai venit în sat,
mai cald e totuşi pe acasă.

Te-aşteaptă brazda s-o-nfloreşti
şi grajdul să-l îndeşi cu vite
şi vechi colinde româneşti
te mustră, parcă părăsite.

Ţăran român, Măria Ta,
să nu laşi câmpul tău să moară,
ţi-au dat strămoşii ce lucra,
cu mâinile-au făcut o ţară.

Dă iute briciul pe curea
şi bărbiereşte-te de-a rândul,
că, vezi, că azi e ziua ta
care durează cât pământul.

La cimitir, pe la cei duşi,
coboară-n zori şi te închină,
să ungi ţâţânile la uşi,
deschide geamul spre lumină.

Repară gardul putrezit,
dă coama calului prin mână
şi ca să simţi că ai venit
sleieşte apa din fântână.

Şi nu uita, din când în când,
să mai şi mori, cum se cuvine,
în toţi urmaşii renăscând,
cum toţi strămoşii sunt în tine.

Ţăran român, Măria Ta,
îndreaptă căi ce se strâmbară,
prin tine ţara va dura,
că tu ai palma cât o ţară.”

Autor: Adrian Păunescu

Foto fr si main: Florin Cnejevici /Shutterstock

---

---