Regina Elisabeta, prima regină a României. Femeia care a cucerit inimile românilor cu bunătatea și iubirea ei nemărginită pentru poporul al cărui sânge nu-i curgea prin vene

Fiica lui Hermann, principe de Wied, Elisabeta a crescut într-un mediu aristocratic, primind o educație riguroasă. În 1869, la vârsta de 26 de ani, Elisabeta s-a căsătorit cu Carol I al României, domnitorul tânăr al unui principat aflat sub tutela Imperiului Otoman. Căsătoria lor a marcat începutul unei noi ere pentru România, care, după Războiul de Independență din 1877 și recunoașterea ca regat în 1881, a avut-o pe Elisabeta ca prima sa regină.

În timpul Războiului de Independență din 1877, Elisabeta s-a dedicat cu abnegație sprijinirii răniților. A înființat spitale, servicii de ambulanță și a procurat medicamente pentru soldați, arătând o empatie și un devotament rar întâlnite în rândul reginelor vremii. Aceste eforturi umanitare au continuat și după război, Elisabeta fondând Societatea "Regina Elisabeta" în 1893, care trata anual circa 17.000 de pacienți nevoiași și distribuia medicamente gratuite.

Elisabeta a fost o susținătoare neobosită a artelor și culturii românești. Ea a încurajat tinerii talentați să studieze prin intermediul unui program de burse și s-a înconjurat de artiști precum George Enescu și Elena Văcărescu. Regina a sprijinit financiar personalități marcante ca pictorul Nicolae Grigorescu și poetul Vasile Alecsandri, și a promovat meșteșugurile tradiționale românești, organizând la castelul regal de la Sinaia un centru dedicat acestora.

Sub pseudonimul Carmen Sylva, care înseamnă "Cântecul pădurii" în latină, Elisabeta a publicat diverse opere în limbile franceză, germană și engleză, atrăgând atenția unor mari scriitori precum Pierre Loti și Mark Twain. Talentul său literar a fost vast, incluzând peste o mie de poezii, nouăzeci de nuvele, treizeci de opere dramatice și patru romane. Operele sale, traduse în română de personalități ca Mihai Eminescu și George Coșbuc, au contribuit la cunoașterea și promovarea culturii românești în străinătate.

Elisabeta a avut o relație complexă cu poetul Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoțit de o sumă importantă de bani. Deși poetul a refuzat premiul, regina a rămas o admiratoare a talentului său, citindu-i cu pasiune poemele și fiind influențată de lirismul său.

Regina a fost o figură centrală în lumea culturală și socială a României. A creat un salon literar la Castelul Peleș, unde personalități ca Vasile Alecsandri, Elena Văcărescu și Titu Maiorescu se întâlneau pentru a discuta idei și opere literare. Pe lângă promovarea artelor, Elisabeta a fost și o susținătoare a cauzelor umanitare, înființând în 1909 Azilul orbilor „Regina Elisabeta” în București, un centru care funcționează și astăzi.

Moștenirea Reginei Elisabeta

Elisabeta a României a fost o regină atipică, a cărei viață a fost marcată de un profund devotament față de oameni, artă și cultură. Deși a murit înainte ca România să declare război Germaniei în Primul Război Mondial, moștenirea ei continuă să fie resimțită prin impactul cultural și social pe care l-a avut. Mormântul ei de la Mănăstirea Curtea de Argeș rămâne un loc de pelerinaj pentru cei care apreciază contribuția sa extraordinară la dezvoltarea României moderne.

Elisabeta a fost mai mult decât o regină; a fost o protectoare a artelor, o binefăcătoare a sărmanilor și o poetă a sufletului românesc. Prin viața și opera sa, Carmen Sylva a lăsat o amprentă de neșters asupra României și a lumii literare, rămânând în istorie ca "regina inimilor" și "cântecul pădurii".

tomertu/shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 10 Iulie 2024 @ 06:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo