Diego Rivera, deja un artist consacrat în mișcarea murală mexicană, a fost impresionat de tânăra Frida, care căuta sfaturi de la artistul cu 20 de ani mai în vârstă. Frida s-a alăturat Partidului Comunist Mexican, unde cei doi s-au întâlnit pentru prima dată. Căsătoria lor în 1929 a fost începutul unei relații tumultuoase și pasionale, plină de conflicte și infidelități.
Casa Azul și începuturile
Casa Azul a devenit nu doar un cămin pentru Frida și Diego, ci și un sanctuar al creației și al inspirației. Deși casa albastră adăpostea multe dintre operele celebre ale Fridei, relația lor conjugală era departe de a fi una liniștită. Infidelitățile reciproce au fost o constantă în viața lor tumultuoasă. Diego, cu numeroasele sale aventuri, inclusiv cu sora mai mică a Fridei, Cristina, a rănit-o adânc pe Frida. Dar nici ea nu a fost străină de astfel de escapade, având relații atât cu bărbați, cât și cu femei. Și totuși, în ciuda acestor răni, o pasiune arzătoare pentru artă și o viziune politică comună i-au ținut împreună.
Infidelități și pasiune
Frida a reflectat asupra acestei relații în jurnalul ei, scriind: “Am suferit două accidente grave în viața mea… Unul în care un tramvai m-a lovit… Celălalt accident este Diego.” Această frază nu doar că dezvăluie intensitatea durerii sale, dar și profunzimea legăturii lor. Dragostea lor a fost atât de complexă și profundă, încât a influențat nu doar viețile lor personale, ci și arta lor.
Arta și influența reciprocă
În mod reciproc, Frida și Diego s-au influențat artistic. Diego a recunoscut talentul excepțional al Fridei și a încurajat-o să își dezvolte stilul unic. Ea a început să picteze autoportrete în care explora teme personale și culturale, transformând durerea în frumusețe. De cealaltă parte, Diego a fost inspirat de arta populară mexicană, integrând aceste elemente în propriile sale lucrări. Colaborarea lor artistică a fost evidentă în multe tablouri, inclusiv cele în care se portretizează reciproc, reflectând interdependența lor creativă.
Pictându-se reciproc: Un testament artistic
Timp de 25 de ani, Frida și Diego s-au pictat reciproc, capturând complexitatea și intensitatea relației lor. În tabloul "Frida și Diego Rivera" (1931), Kahlo ilustrează tensiunea din mariajul lor. Deși mesajul scris deasupra portretului sugerează iubire, Rivera este înfățișat într-o manieră distantă, privind în altă direcție, în timp ce Frida se apleacă spre el, cu o mână pe stomac și cealaltă pe mâna lui, sugerând atât afecțiune, cât și neliniște. Această lucrare, pictată în San Francisco, este o mărturie a relației lor complicate.
Un alt exemplu remarcabil este "Diego în mintea mea" (1943), unde Rivera este pictat pe fruntea Fridei, simbolizând cât de mult el era parte din ea. În jurnalul ei, Frida a scris: "Diego = soțul meu / Diego = prietenul meu / Diego = mama mea / Diego = tatăl meu / Diego = fiul meu / Diego = eu / Diego = Universul." Această declarație ilustrează cât de adânc era impregnat Rivera în identitatea ei. Frida se simțea prinsă într-o relație consumatoare, sugerată de firele din costumul tradițional mexican care formează o pânză de păianjen în jurul ei.
Divorțul și împăcarea
În 1939, după ani de conflicte și trădări, Frida și Diego s-au despărțit și au divorțat. Însă, dorința lor de a fi împreună a fost mai puternică decât orice obstacol, astfel că în 1940 s-au recăsătorit. Deși relația lor a rămas tumultuoasă, legătura lor nu a putut fi ruptă. Au rămas împreună până la moartea Fridei în 1954, lăsând în urmă o poveste de dragoste neobișnuită și profundă.
Diego a fost devastat de pierderea ei, mărturisind: “Am pierdut cea mai bună parte a vieții mele.” Chiar și după moartea Fridei, el a continuat să o picteze, păstrând vie memoria ei prin artă. Casa Azul, locul unde a început totul, rămâne astăzi un muzeu care adăpostește amintirile și operele acestor două suflete gemene, o mărturie a unei iubiri care a transcende timpul și suferința.
În contextul epocii sale, contribuția Fridei ca femeie la modernism a fost remarcabilă. Deși în multe dintre portrete pare inferioară lui Rivera, datorită diferenței fizice evidente dintre ei – Frida era mult mai mică de statură, iar Diego cântărea de trei ori mai mult – Kahlo a devenit un simbol al feminismului și al mișcării LGBT. Arta ei reflectă o luptă continuă pentru identitate și recunoaștere într-o lume dominată de bărbați.
Sursă info: riseandart.com
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural