De la baletul clasic la expresivitate...

La inceput, spectacolele de dans erau reprezentatii grandioase care se dadeau pe la marile curti burgheze in timpul Renasterii Italiene, pentru ca mai apoi, baletul sa se dezvolte in Franta, Danemarca si in Rusia. De-a lungul secolelor, baletul a ajuns sa fie un limbaj aparte care are nevoie de o tehnicitate desavarsita, extrem de rigida. Astazi, rigiditatea clasica a baletului a fost conservata in practica baletului neoclasic si in cea a baletului contemporan (o combinatie intre dansul modern si baletul calsic).

Dansatori remarcabili au reusit sa se rupa de normele rigide create pe parcursul secolelor, ajungand la limbaje si forme de expresie corporala uimitoare. Personalitatea lor a fost atat de puternica, incat dansul a devenim mai mult decat executia perfecta a unor fraze de miscare clasice.

Dansul s-a transformat in limbaj al trairilor extrem de puternice. Si nu mai este nevoie de cuvinte, ci de propriul corp. Isadora Duncan, Rudolf Nureyev, Maya Plisetskaya, Maurice Bejart, Martha Graham si Pina Bausch sunt personaje care au schimbat pentru totdeauna paradigma clasica a baletului si a dansului de scena, in general.

Gandindu-ne la aceste mari figuri artistice ne dispare din minte gingasia pastelata a balerinelor lui Degas... Fiindca acesti oameni vorbesc despre fericirea de a dansa, despre omul modern si despre genialitate.

 Foto: Wikimedia