Adevar sau iluzie, chiar conteaza?

„Cui i-e frica de Virginia Woolf?” este una dintre cele mai tulburatoare povesti de iubire ascunsa sub masca unei relatii disfunctionale. George, profesorul ratat de la catedra de istorie si Martha, sotia lui si fiica sefului universitatii, se intorc acasa dupa o petrecere. Dar noaptea abia incepe, iar publicul devine prizonier in casa celor doi si martorul unui sir de „jocuri si glume”, in care demonii vor iesi la lumina. Pentru ca Martha i-a invitat la ei acasa pe noii veniti in orasul universitar, blondul Nick si naiva lui sotie, Honey. In acest spectacol aveti sansa sa vedeti tineri actori de un talent extraordinar. Ceea ce urmeaza va demonstra ca nimic nu e mai amuzant si mai irezistibil decat cruzimea si ca adevarul si iluzia pot spune uneori aceeasi poveste.

"George si Martha formeaza un cuplu straniu: el are 46 de ani si este profesor de istorie, predand intr-un centru de invatamant superior din New England. Ea - fiica presedintelui colegiului - cu sase ani mai in varsta, este o femeie complexa, activa peste limita ei biologica, atipica, avand in organigrama colegiului o pozitie greu definibila, ce penduleaza intre comitetul de primire/acomodare al noilor profesori veniti si cea de "animal social" al evenimentelor mondene din fiecare sambata seara, cand corpul profesoral se reuneste obligatoriu in casa tatalui-presedinte.

Cuplul astfel format, rodat in ani multi de casnicie, expune in mici aluzii si tachinari, in jocuri inocente si acuze grave, in rafuieli personale si gesturi tandre - toata anatomia sociala, sentimentala si fizica a unui contract incheiat intre doi indivizi in care s-a facut abuz de drepturi, de ambele parti, pentru ca acum sa para ca tot ce le-a mai ramas sunt clauzele cu obligatii.

Intreaga lor casatorie pare o parada de circ, trecuta in revista fara abtineri in fata unui cuplu tanar, format din Nick - noul profesor de biologie al colegiului, de 30 de ani - si sotia acestuia, Honey - o fiinta fragila, nesigura, inocenta prin autoinstruire, dar constienta de valoarea intelectuala a partenerului de viata caruia ii este mai mult sponsor, prin averea familiei din care provine, si mai deloc partener social sau macar afectiv", scrie Ioana Moldovan, intr-o recenzie pentru Romania Culturala.

"Spectacolul seduce tocmai prin aceasta fina portretizare a personajelor, patru studenti cu varste ce nu depasesc 23 de ani reusind ca fie credibili, reali in pielea unor personaje cu varste cuprinse intre 26 si 52 de ani", aflam din aceeasi recenzie semnata Ioana Moldovan.

"Florina Gleznea, interpreta Marthei, este un extraordinar exemplu de tanara talentata care, fara a se inscrie in linia clasica a studentelor de la actorie, poseda o frumusete aparte pe care scena i-o descopera; fragila in miscari, puternica prin voce - capteaza atentia spectatorului de la prima la ultima replica. Ionut Grama, in rolul sotului George, interpreteaza de asemenea foarte bine un rol ramas fara secrete, studiat atent atat la nivel uman, cat si profesional-artistic. Sanziana Nicola (Honey) si Emil Mandanac (Nick), corecti in joc, isi completeaza stralucit colegii, ridicand cu talentul lor valoarea de ansamblu a spectacolului", scrie Ioana.

Aceasta productie teatrala foarte apreciata este adusa din nou in atentia publicului pe scena salii George Constantin a Teatrului Nottara si prilejuieste reintalnirea spectatorilor bucuresteni cu cea mai tanara distributie care a interpretat vreodata acest text pe o scena profesionista: Florina Gleznea (Martha) si Ionut Grama (George) joaca rolurile cuplului de varsta mijlocie.

Celor doi li se alatura Sinziana Nicola (Honey) si Emil Mandanac (Nick). Regia si scenografia sunt semnate de Mariana Camarasan si Alexandra Penciuc, cunoscute publicului pentru spectacolele „Iadul este amintirea fara puterea de a mai schimba ceva”, la Teatrul Odeon, si „Amalia respira adanc” la Teatrul Act – cel din urma aducandu-i Cristinei Casian premiul UNITER pentru debut in 2008.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo