Fructiera de carti

Tocmai am terminat de citit o carte. Beletristica . Am inchis-o si am lasat-o pe masa sau pe noptiera, gindindu-ne inca la povestea ei. Ne lasam invaluiti de emotii, savuram starea de spirit pe care ne-a creat-o, ne pune pe ginduri tragem concluzii…. Inca nu ne despartim de ea.

A doua zi sau poate saptamina urmatoare , eliberati de impresiile ei, asezam cartea in biblioteca, facindu-i loc printre celelalte tomuri. Ne indreptam atentia spre o alta carte si povestea se repeta. Intre timp putem recomanda cartea citita unor prieteni sau cunostinte , iar daca suntem in toane bune, le-o si imprumutam un timp. Cit sa o citeasca si ei. Apoi, o primim inapoi si o reasezam in biblioteca. Sa fie acolo! Cindva, peste un timp, aruncindu-ne ochii peste zecile de volume care se string pe rafturi, ne vom reaminti (poate) de fiecare carte citita si ne vom spune in gind: asta este o carte foarte buna de aventuri, asta este o poveste de dragoste foarte trista, cartea asta mi-a placut foarte mult, cartea asta…..cred ca nu mi-a placut, pentru ca nu o mai tin minte, desi stiu ca am citit-o…etc
Ce satisfactie stranie poate avea pentru unii acest lucru?!

Am vazut multe case cu multe biblioteci: unele neincapatoare pentru sutele de volume adunate pe rafturi pe cite doua sau chiar trei rinduri, in care cu greu mai poti gasi o carte daca vrei sa o cauti. Altele mai sarace dar mai aerisite, aranjate chiar cochet , dupa dimensiunile sau culoarea copertilor. Am vazut si exemplare rare si valoroase legate in piele sau pastrind de dragul pitorescului copertile originale. Dar asta este o alta poveste.

Ce facem cu cartile obisnuite de literarura dupa ce le citim? Le asezam (mai mult sau mai putin) atent in biblioteca, iar cind biblioteca geme, ne mai luam un corp de rafturi pe care sa-l umplem. De doua ori pe an, la Paste si la Craciun, golim rafturile, stergem constiincios praful adunat in cele mai greu accesibile colturi ale lor si ne mai reimprospatam memoria ( daca mai avem timp si dispozitie pentru asta) cu titlurile cartilor din dotare..

Citeva saptamini in urma, un anume nutritionist vorbea despre obiceiul multora dintre romani de a cumpara fructe pentru a le aseza de frumusete in fructiera, pe masa din sufragerie, in loc sa le tina in frigider, ca pe orice aliment si sa le destine consumului. Sa dea frumos ochiului oricarui musafi!. Am avut senzatia ca acelasi principiu ii calauzeste pe unii si in ceea ce priveste cartile citite, inghesuite in biblioteci etalate la vedere.

---

---