Fructiera de carti

In legatura cu acest lucru mi-am amintit o intimplare de acum citiva ani cind, aflindu-ma la o conferinta internationala, vecina mea de scaun, o cititoare impatimita din Luxembourg, a terminat o carte din care citea ori de cite ori avea ocazia in momentele de pauza. Aflindu-ma impreajma ei, Nadinne mi-a intins cartea si m-a intrebat: “Vrei sa citesti o carte politista buna?” “ Multumesc, dar in momentul asta, nu!”, i-am raspuns usor jenata ca o refuz. “Citeste-o cind vrei tu, ti-o ofer!” “ Iti multumesc, i-am raspuns din nou, dar…chiar nu-ti mai trebuie?” “Pentru ce sa-mi mai trebuiasca? Am citit-o deja”.

Mi s-a parut atit de simpla explicatia ei si atit de logica. De ce sa te impovarezi cu munti de beletristica daca poti sa le oferi si altora carti de care tu nu mai ai nevoie? “Cartile trebuie sa circule” mi-a mai spus Nadinne, punindu-ma pe ginduri.

De atunci am inceput sa ofer si eu carti, chiar daca am dat bani pe ele cind le-am cumparat. O parte din ele le-am repus in circulatie vinzindu-le la centrele de colectare ( desi operatiunea este destul de anevoioasa…) M-am hotarit sa imi pastrez doar anumite carti pe care le vreau la indemina atunci cind am nevoie de ele si la care ma intorc destul de des.

Am incercat sa depasesc o practica preluata din vremurile de saracie prin care am trecut cu totii ca popor. Nu ca acum n-or mai fi oameni saraci, dar am observat ca si cei care o duc bine ies foarte greu din mentalitatea saracului.

Si mi-am mai pastrat cartea de la Nadinne. Ea imi aminteste tot timpul sa imi depasesc prejudecatile mostenite.

Gabriela POPA,
Bucuresti

---

---