IN ACEST ARTICOL:
Scepticismul meu in ceea ce priveste literatura contemporana autohtona poate explica neincrederea cu care am inceput sa citesc romanul de debut a lui Eduard Tone.
Scepticismul meu în ceea ce prive�te literatura contemporan� autohton� poate explica neîncrederea cu care am început s� citesc romanul de debut a lui Eduard �one. Dar, pentru ca via�a se înc�p��âneaz� s� ne ofere surprize, am citit aceast� carte dintr-o r�suflare, întorcând paginile fermecat�, fiind transpus� într-o lume magic� �i luminoas�.

�i am s� preîntâmpin chiar eu motivele pentru care �i al�i cititori ar putea fi neîncrez�tori în ceea ce am spus.

Coperta �i titlul

Nu îmi plac. Au fost un impediment major în a începe s� citesc cartea.
Am citit argumenta�ia lui Eduard �one �i mi-am mai îndulcit p�rerea despre alegerea copertei �i am fost mai atent� la poz� ca art� fotografic�. Totu�i ea nu î�i g�este suportul în carte, Rudolf este un melc prea serios, de�i este unul cu “zvâc”.

În ceea ce prive�te titlul, m� încadrez singur� în una dintre categoriile delimitate chiar de �one, �i anume sunt o persoan� pentru care caramelul este prea dulce. La fel este �i titlul, care nu susprinde magia c�r�ii ci mai degrab� sugereaz� – cititorului neavizat – o carte boln�vicios de dulce pentru o societate pragmatic�.

�one - magicianul cuvintelor

Personajul care mi-a atras aten�ia de la început este �oarecele Tataie, “cel mai mare mah�r dintre �oarecii ora�ului”. �i începând de la acest punct p�trundem într-o lume de basm modern, lumea fermecat� imaginat� de �one în cele mai mici �i inedite detalii, cu mult umor �i cu infinit� originalitate.

Romanul se pr�bu�e�te peste tine într-o cascad� de fraze scrise cu verv�, bogate �i colorate. E�ti cuprins de vraja castelului, de absurdul personajelor, iar aceast� vraj� se extinde �i peste c�l�toria la Paris a personajului principal, cititorul descoperind astfel o alt� lume, ascuns� �i obscur�.

�one �inte�te spre o nara�iune la persoana I, cu un narator care dezleag� misterul ce îl înconjoar� sub ochii cititorului. Dar abunden�a dialogului cu personaje cu valen�e de omniscien��, duce nara�iunea spre persoana a II-a. De�i din punct de vedere strict tehnic, acest procedeu este mult mai dificil, este în mod paradoxal o atrac�ie pentru orice scriitor care se identific� puternic cu personajul s�u.

Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri