Catherine Deneuve in Romania

Oaspetele de onoare al TIFF-ului din acest an este Catherine Deneuve, una dintre actritele emblematice ale istoriei cinematografului francez. In cadrul Galei de inchidere, Deneuve va primi Premiul pentru Intreaga Cariera din partea Festivalului International de Film "Transilvania", inmanat, in ultimii ani, unor personalitati marcante ale cinematografului european precum Vanessa Redgrave, Franco Nero sau Annie Girardot.

Nascuta in 1943 la Paris, Catherine Deneuve si-a inceput prestigioasa cariera in cinema in 1957. Pe parcursul celor 51 de ani petrecuti in lumea filmului, a jucat in peste 100 de pelicule in care a interpretat roluri dintre cele mai complexe, care au facut-o, nu o data, sa se re-inventeze complet.

De la formidabila prestatie in rolul Genevievei Emery, adolescenta indragostita si derutata din musical-ul atipic, castigator de Palme d'Or, Umbrelele din Cherbourg (1964), la ucigasa schizofrenica din Repulsie (1965) sau gospodina-prostituata din Belle de Jour (1967), de la rolurile de femme fatale din filmele lui Francois Truffaut, Sirena de pe Mississipi (1969) si, mai ales, Ultimul metrou (1980), la cele de muncitoare in halat care canta si danseaza in Dansand cu noaptea (2000) sau de sotie suspectata de crima in straniul Opt femei (2002), fiecare aparitie a lui Catherine Deneuve are ceva electrizant, iar filmele din distributia carora face parte nu pot trece neobservate: anul trecut, Deneuve si-a imprumutat vocea personajului Doamna Satrapi, mama Marjanei Satrapi in Persepolis, filmul de animatie care a castigat Premiul Juriului la Cannes, iar in 2008 actrita e din nou prezenta pe afisul unuia dintre filmele selectionate in competitia pentru Palme D'Or, Conte de Noel.

Actrita-fetis si muza lui Francois Truffaut, cu care a avut o tumultoasa relatie de dragoste, Catherine Deneuve este deja o imagine-cult a cinematografului, supranumita in tara sa natala La grande dame de cinema francais. Rand pe rand, ea a contribuit la succesul filmelor unor regizori marcanti, de la autorul de musical Jacques Demy (Umbrelele din Cherbourg, Domnisoarele din Rochefort), Roman Polanski (Repulsie) sau Luis Bunuel, cel care i-a valorificat pentru prima data potentialul de femme fatale (Belle de Jour - Leul de Aur la Venetia, in 1967, si Tristana), pana la excentricii regizori contemporani Lars von Trier (Dansand cu noaptea) si Francois Ozon (Opt femei), care s-au folosit tocmai de statutul ei de icon pentru a soca si a pune in valoare fatete neexplorate ale personalitatii sale actoricesti.

---

---