Ce e arta contemporana? Clisee si... o adresa

Despre arta contemporana circula atatea legende, urbane si suburbane, incat ii e greu omului de rand sa retina o judecata de valoare argumentata si autorizata. Si atunci e nevoit s-o emita singur. Majoritatea dintre noi evita s-o faca, considerandu-se, pe buna dreptate sau nu, nepregatiti, nesiguri pe propriile intuitii si sensibilitati, oricum expusi ridicolului.

Devine atunci urgent sa abordam lucrurile mai rational si sa analizam/combatem cateva zvonuri de succes, pentru a ne forma singuri o opinie. Cat de cat.

"Arta contemporana e o marfa de import"

La marginea prost asfaltata a Europei, modele si modelele ajung dintotdeauna mai greu. Ne-am obisnuit sa credem ca doar masinile germane, vinurile frantuzesti si pantofii italienestine ajuta sa calatorim frumos. Totodata, nu trebuie sa pierdem din vedere ca ultimele doua-trei generatii de rafinati ai Occidentului si-au tocit durabil tweed-ul pantalonilor, ingenunchind in fata mainilor batatorite ale unui taran din Hobita. Sa fie oare toti prosti?

Ai sa razi, dar in Romania, arta contemporana e mai curand o marfa de export, pentru ca tie ti-e frica sa te apropii de ea fara garantii din strainatate. Recunoaste ca ai fura mai curand tabloul unui artist roman la Bienala de la Venetia decat dintr-o galerie de pe Bd. Unirii din orasul tau.

"Arta contemporana e scumpa"

In fiecare secunda, il poti invia si convoca pe Karajan sa dirijeze in baia ta cu lumanari parfumate. Cand te arunci pe canapea, Scorsese sau Tarantino oficiaza pentru tine. In Dolby sorround, HD, in 3D, incontinuu. Ai acumulat atata design in ultimele obiecte de uz casnic din bucataria ta de bloc, incat chiar crezi ca arta e ceva gratuit, un bonus de supermarket sau o pensie pe viata oferita de Internet. Ei bine nu!

Intr-o lume in care un instalator te costa cam cat un avocat, un zugrav cat un chirurg, are si arta un pret. Timpul, munca si riscul luat de un artist poate si este si el evaluat. In general, in pierdere. Norocul tau. Fii atent, decide-te repede si profita. Consoleaza-te cu gandul ca faci o investitie.

De ce te chinui sa castigi bani, daca ai uitat cum sa te bucuri cheltuindu-i? Sculptura aia minimalista e prea simpla, „o faceai si tu”. Fa-o si mai vorbim! Tabloul alalalt iti place, dar nu se potriveste cu perdelele alese de soacra-ta? Si daca ai renunta la perdele? Sau si mai bine, chiar la soacra? Daca fericirea ta nu ar decurge din acumularea de obiecte, ci doar din cateva dintre ele, misterioase, magice, care iti vorbesc peste galagia permanenta?

Tot ce-ti trebuie cu adevarat e o saltea pe care sa poti dormi si un tablou care sa te-nvete cum sa visezi

Sigur, e greu sa inaintezi printr-o existenta tot mai inghesuita. Fa ordine, renunta, arunca, aeriseste-ti calea! Tot ce-ti trebuie cu adevarat e o saltea pe care sa poti dormi si un tablou care sa te-nvete cum sa visezi. Cu banii de whisky, somnifere sau intalniri fara viitor iti poti permite destul de multe intr-o galerie. Arta contemporana e scumpa? Nimeni nu te opreste sa pui bani deoparte ca sa-ti cumperi un Van Gogh.

Si acum ca te-am certat destul, hai sa te duc sa-ti petreci zece-cin’spe minute la 438HALL. Nu-i departe, decat daca vii dinspre Luvru sau Prado. Nu e inghesuit, decat fata de MNAC (Muzeul National de Arta Contemporana). Nu-i scump, decat in comparatie cu tarabele de cercei din Pasajul Universitatii. Inauntru, dai de Anca Echim, initiatoarea bazarului.

Garbo

Ultima actualizare: 11 Octombrie 2012 @ 05:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo