Ce vor crede ceilalti despre mine?
Ce atitudine vor lua?
Vor accepta o fata rea?
Sa duc in spate frica pedepsei… a acelei pedepse care ar urma dupa micile incalcari ale conventionalului? Sa ma simt oarecum vinovata? Sau sa renunt la slalomul prin lumea lui “nu se face”?
Desigur, lor le vine usor, dar mie?
Accept! Sunt suverana doar daca accept ideea ca nu am cum sa le plac tuturor. Accept cu detasare gandul ca pana si oamenii pe care ii iubesc pot fi cu varf si indesat dezamagiti de mine.
E un cliseu rational, o analiza a capcanelor propriilor mele gandiri si o renuntare la limbajul corporal servil.
Adio neajutorare deprinsa in mod intentionat!
Adio profetie implinita de la sine!
Autor: Ute Ehrhardt
Traducere de Diana Salajanu
Când deschizi ochii la ce se întâmplă, nu-i mai poți închide la loc – despre vot, frică și misoginie cu Ada Maria Ileana
De ce ajung femeile din România la psiholog. ”Trăim într-o cultură în care femeia e învățată să pună nevoile celorlalți înainte”
Metroul bucureștean scurtează drumul spre prevenția cancerelor asociate infecției cu HPV
“Love Fair”, târgul caritabil care schimbă soarta animalelor fără stăpân