Istanbul (2003) impleteste intr-o maniera originala doua povesti la fel de sinuoase si de cuceritoare: cea a primei jumatati din viata scriitorului si cea a orasului in care s-a nascut si pe care il cunoaste mai bine ca nimeni altul. In vastele apartamente ale familiei Pamuk, intesate de urmele unei bunastari in declin, se fac simtite aceeasi inclestare intre vechi si nou, aceeasi melancolie si aceeasi criza identitara ca si pe strazile Istanbulului, odinioara capitala puternicului Imperiu Otoman, unde vestigiile unei glorii de mult apuse cedeaza incet-incet locul imenselor cladiri de locuinte si centre comerciale. Istanbul realizeaza un dublu portret, al autorului in tinerete si al orasului vazut prin prisma amintirilor sale de o uimitoare claritate, dar si a marturiilor scriitorilor si artistilor care i-au marcat inceputurile evolutiei spirituale.