12 Iunie 2018 publicat în Entertainment 47 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Când vine vara, devin nostalgică. Se trezește copilul din mine și mă ia de mână, și mă ia la alergat și mă duce să văd stelele sau să mă împrietenesc cu pisicile!

Lumea aceasta a amintirilor din copilărie, a vorbelor și a jocurilor pe care le născoceam, mi se va părea mereu dureros de mai adevărată decât cealaltă lume. – Antoine de Saint-Exupery

7.  Jocurile copilăriei: Baba Oarba

Mai țineți minte Baba Oarba? :)))) Eu îmi amintesc cu drag de acest joc care era caracteristic mai ales pentru prima copilărie. Îmi amintesc mai degrabă energia jocului și cum rădeam cu gură până la urechi, legată la ochi. 

Este delimitat un spațiu de joc din care copiii nu au voie să iasă. Cine iese afară din acest spațiu devine automat Baba oarba.

Copiii se așează în cerc. Un copil este ales pentru a fi Baba oarba. Baba oarba se poziționează în centrul cercului format de restul copiilor și este legat la ochi.

Restul copiilor se răspândesc în spațiul de joc, făcând puțin zgomot. Baba poate striga: “ Unde ești Chirița?” iar copiii pot să răspundă: “ În oala cu jantiță”… Dacă reușește să atingă pe cineva și să spună numele celui atins, acel copil devine Baba oarba și jocul se reia. (activitateafara.ro)

Foto: Pexels/ Leah Kelley

8. Jocurile copilăriei: 7 Pietre sau Castelul

 Când am crescut un pic mai mare, acesta era unul dintre jocurile mele favorite, pe care îl jucăm cu toți copiii de la mine de pe stradă. Eram foarte colorați și pe vremea aceea nu făceam diferențe de etnie sau de stătut social între noi. Eram copii mai înstăriți, sau mai puțin înstăriți, ne jucăm cu copiii de romi și cu copiii de țărani și nu mai conta nimic, decât BUCURIA!

9.  Telefonul fără fir

Telefonul fără fir ne amuza teribil. Nu era zi să nu ne jucăm telefonul fără fir. Pentru noi, cuvintele alea pocite care apăreau la finalul șirului erau cea mai trăznită sursă de amuzament. Ce vremuri… când puteam să râdem din nimic…

Copilăria este inimă tuturor vârstelor. – Lucian Blaga

 10. Amintiri din copilărie:  Fazan 

 Ne jucam în iarbă Fazan, până epuizam absolut toate variantele posibile, până când cineva se împotmolea și atunci izbucneam în râsete zgomotoase.

 Ahhhh, copilărie, cât de mult îți mulțumesc pentru toată această energie care încă mai sălășuiește în mine!!! 

Tu ce jocuri ai mai adăuga pe această listă?


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri