Despre viata din tabloide

Incepe sa ma deranjeze incursiunea in viata privata a oamenilor care nu isi doresc cu tot dinadinsul sa fie persoane publice. Ma deranjeaza sa condamni comportamente ale unor persoane verticale care nu fac decat sa isi traiasca viata asa cum considera ele mai bine fara a leza nici libertatea mea, nici libertatea altora. Ma deranjeaza sa citesc in ziare despre expunerea nuda a vreunui om pe care il admir, sau despre asa zisele orgii ale unor actori despre care am auzit vag. Ma deranjeaza ca s-a ajuns in situatia in care reporteri prefacuti se deghizeaza, se includ in viata privata a unor persoane mai mult sau mai putin publice pentru a putea arunca apoi cu noroi in pagina pe care o semneaza.

Ma gandesc ca e totusi dificil sa faci presa de scandal in Romania. Vedete nu exista, asa ca trebuie tu sa le fabrici. Subiecte nu prea exista, asa ca trebuie sa intorci faptele pe o parte si pe alta pana cand titlul nu mai are nimic a face cu articolul in sine si pana cand articolul nu mai are nicio legatura cu realitatea. Nu stii pana unde ar trebui sa mergi si daca ar fi dupa seful tau, ai monta camere de filmat in baia vedetelor ca sa poti apoi sa dai stire mare ca X-uleasca mai trage si un vant in momentele de singuratate.

Ma gandesc ca multi dintre sutele de mii de cititori nu sunt dotati cu aparat critic corespunzator, asa ca informatia reala sau falsa va fi digerata rapid si luata drept adevar absolut. Vor considera ca profesorul de filosofie preda sex la Universitate fara sa caute samanta de adevar din articol, vor condamna comportamente care nu sunt deviante, ci pur si simplu greu de inteles pentru o minte ingusta, vor servi portii mici de rautati gratuite si se vor transforma incet-incet in elemente si mai primitive.

Imi este teama si pentru libertatea mea de om obisnuit. Imi este teama ca intr-o zi as putea deveni subiect de scandal, pentru ca in Romania deja nu mai alegi daca vrei sa fii persoana publica sau nu, daca vrei sa ai viata privata sa nu. Poate voi aparea scobindu-ma in nas pe o strada din Dorobanti, eclipsandu-l astfel pe Funduletz, ale carui incercari disperate de a aparea in poza se vor vedea doar in fundal. Cum se explic eu ca de fapt degetul era pe langa nas? Se vor gasi apoi persoane care sa comenteze, care sa ma injure, care sa ma condamne, desi in intimitate repeta zilnic gestul surprins de fotografi. Se vor gasi colegi inchipuiti de liceu care sa povesteasca cum am ramas corigenta din cauza acestui prost obicei sau cum mi-au dat ei papucii dupa ce au observat ca in pat imi place mai mult sa imi stimulez nasul. Prieteni de-ai prietenilor prietenilor mei vor veni cu dezvaluiri socante, iar in cateva zile ma va opri lumea la mall sa imi spuna ca nu am 7 ani de acasa. Apoi vor urma cateva alte articole cu dezvaluiri socante si daca ma tin tare s-ar putea sa semnez cu Playboy. Chiar daca nu am trup divin si nici picioare lungi se va gasi vreun pictor care imi va fauri corpul si chipul, taind kilograme, adaugand numere la sutien si stergand celulita. Intr-un final voi fi data uitarii, pentru ca in realitate nu arat ca in pictorial si lumea nu ma mai recunoaste pe strada. Daca Dan Diaconescu nu ma va face disparuta, numele meu nu va mai aparea decat intr-o arhiva de ziare.

Ca solutie din criza de subiecte, propun renuntarea la titluri si cazuri inventate, sunt destule exemplare mondene care sunt gata sa insceneze o sinucidere in direct, o bataie in direct, un numar de striptease etc. Si daca ziarul ramane doar cu 8 pagini de scandal, cancanurile mondene din presa din afara s-ar putea sa prinda la fel de bine ca subiectele mediocre de la noi. Articolele acelea sunt bune si ca sursa de inspiratie nu numai pentru tradus.

Andra

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo