Ce poate face un artist din oameni?

S-ar fi putut lumini si efecte mai speciale decat cele care au fost. S-ar fi putut o sala mai altfel decat cea in care totul este neclintit, lugubru si rece ca acum 20 de ani. N-ar fi stricat ca sonorizarea sa nu lase de dorit tocmai in primele 10 minute de la intrarea lui Chris Norman pe scena. Dar omul acesta a reusit sa invinga aerul rigid din sala, parca desprins din comunism, sa insufleteaza si sa invie romanii cei tristi si adormiti care suntem. La inceput, am stat, am ascultat si ne-am incalzit sufletele. Apoi, ne-am desprins din amorteala si ne-am inclinat in fata naturaletii si a bunului simt al artistului. Piesa Alice a fost cantata de Chris Norman divin fara maleficul “f...” Noi, cei din sala, am cantat-o cum am putut, cum am stiut :)...

Nu ne-a deranjat sa ne ridicam de pe scaune, ba chiar picioarele, trupurile, ochii, emotiile si sufletele a vreo 3500 de oameni au inceput sa se miste la unison. Nimic artificial, nimic infatuat in atitudinea unui om care se daruieste auditoriului si canta nu pentru el, ci pentru ceilalti. Minunea a durat aproape doua ore. Dupa ce a plecat, am somat-o cu totii sa vina inapoi. Si s-a intors de bunavoie. A cantat din nou pentru public cu patos si energie, cu o voce ce a refuzat din start sa ingenunchieze oboselii. “You've been great”, ne-a spus la sfarsit. Asa am si fost. Asa a fost si el. Muzica lui nu a durat mai mult de doua ore, dar am avut-o in minte toata saptamana.

Am ajuns prost dispusa la eveniment si aproape ca ma lasasem invinsa de comoditate si de ploaie de afara, dar am plecat fericita si recunoscatoare. Poate ca eu nu ma pricep deloc sa explic in cuvinte muzica, dar poate ca voi, cei care ati fost acolo, intelegi de ce insist sa spun ca mi-a placut. Am plecat recunoscatoare pentru o experienta minunata. Fericita fara sa pot spune cu exactitate de ce. Oarecum trista pentru ca nu-mi aduceam aminte sa fi plecat vreodata pana acum cu aceeasi senzatie de plutire, fericire, ameteala, bucurie, recunoastina si toate amestecate de la concertul vreunui artist roman. “Esti grozav. Bravo, omule!”, auzeam vocea unui spectator plasat in randul din spate. Este, intr-adevar un om si un cantaret extraordinar acest Chris Norman. Stie sa transmita oamenilor. Multe, dar nu oricum. Prin muzica. Prin voce si talent, printr-un fel unic de a fi si de a comunica cu publicul. Asta inseamna a fi laolalta om si artist.

Un articol de Dana Negoita

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo