Anda Călugăreanu: Vocea inconfundabilă a României. Ce boală a răpus-o și care au fost ultimele sale dorințe

Născută la 14 august 1946, în București, Anda Călugăreanu și-a găsit pasiunea pentru muzică încă din copilărie. A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Capitală, unde și-a dezvoltat abilitățile vocale și interpretative. Debutul său în muzică a venit la începutul anilor '60, iar vocea ei impresionantă a atras rapid atenția publicului și a criticilor.

Anda Călugăreanu a avut o carieră prolifică în muzică, teatru și televiziune. A colaborat cu numeroși compozitori și muzicieni de renume și a interpretat o gamă variată de genuri muzicale, de la jazz și muzică ușoară până la muzică populară și folk. A avut numeroase apariții pe scenele teatrelor din România și a interpretat roluri memorabile în spectacole de succes.

În ciuda succesului său răsunător, Anda Călugăreanu a fost un om modest și generos, implicându-se în diverse activități de caritate și sprijinind tinerii artiști în încercările lor de a-și urma pasiunea pentru muzică și teatru.

Deși viața sa profesională a fost într-o continuă creștere, în sectorul privat, artista a avut parte de și multiple suișuri și coborâșuri. Prima ei căsătorie a fost cu actorul Dan Tufaru, în perioada 1971 - 1979, cu care a avut o fiică, pe Alexandra-Ioana Tufaru (n.1977). Al doilea mariaj a fost cu Alexandru Medeleanu, în perioada 1981-1992.

Destinul său, însă, a fost frânt mult prea devreme, la doar 45 de ani, îmbolnăvindu-se de cancer. Energia nemărginită și vocea plină de bucurie au dispărut pentru totdeauna pe 15 august 1992, lăsând în urmă doar cântecele ei.

Ce dorințe a avut înainte să moară?

Monica Tripon, una dintre apropiatele artistei, a publicat o mărturie dureroasă și impresionantă în ziarul Adevărul de Cluj, la scurt timp după funeraliile Andei:

„Trebuia să plece la începutul lui aprilie într-un turneu în Israel. Acuza mereu o răceală, o jenă la respirat, nu mai suporta fumul de țigară. Muncea îngrozitor de mult, munce la teatru, muncea acasă. Gătea, spăla, călca, cârpea și-i plăce să facă ea toate astea pentru că le făcea perfect, cu o dragoste și o dăruire de care numai ea ar fi fost în stare. Dar atunci era obosită și starea ei de indispoziție o punea pe seama oboselii. Îmi spunea de atâtea ori: Doamne, cât aș vrea să nu mai plec în Israel, deși știa ce bucurie îi făcea să vadă lumea. Și totuși a plecat, pentru că Anda nu dădea niciodată înapoi.

Când s-a întors, mi-a dat telefon și mi-a spus că probabil are pneumonie. Mă îmbolnăvisem și eu atunci și, în joacă, am pus pariu că se va face bine înaintea mea. Ce cumplit era când eu mă simțeam tot mai bine, iar ea…

… Ce naivi am fost toți care am crezut că Anda nu știe ce are! Ce senzație cumplită am acum, când îmi dau seama că mila și dragostea față de cei apropiați o făceau să-și ascundă durerea! Încercam să o păcălim (după ce rezultatele analizelor dovediseră clar că e vorba de cancer) că e ceva trecător și ea se prefăcea că ne crede și glumea cu noi, râdea… Câtă durere putea fi în râsul acela!”

Prietena Monica Tripon a povestit și că, înainte ca Anda Călugăreanu să își dea ultima suflare, și-a chemat soțul, pe Alexandru Medeleanu, și pe fiica ei, Ioana, și le-a spus care sunt ultimele sale dorințe. A vrut să fie îmbrăcată într-un anume costul de scenă, să i se pună un șal alb la gât și să fie înmormântată în Cimitirul Bellu.

„Și-a jucat rolul perfect până la capăt deși, cu toată suferința aceea cumplită, credința în Dumnezeu îi mai dădea speranța într-o minune. (…) Și-a chemat soțul (Alexandru Medeleanu, cel de-al doilea soț) și pe fiica ei, Ioana, și cu o putere fantastică le-a comunicat ultimele dorințe. A spus să fie îmbrăcată în costumul ei de scenă cel mai drag, să i se pună la gât șalul alb… și trupul să-i fie așezat la Bellu, printre artiști. A adormit cu lumânarea în mână, în brațele soțului pe care l-a iubit atât de mult, împăcată cu Dumnezeu și cu lumea, și frumoasă, așa cum și-a dorit să fie până în ultimul ceas.

Nu 20.000 de oameni au petrecut trupul Andei Călugăreanu pe ultimul drum. 200.000 de omeni, cel puțin, au venit să-și ia rămas bun de la ea și să-i aducă un ultim omagiu de luni dimineața și până marți la prânz la Biserica Sf. Silvestru. Au venit oameni simpli, copii, tineri și bătrâni în cârje din București și din toată țara, pentru că lor le-a cântat și lor le-a înfrumusețat viața prin râsul și jocul ei. Și ei, oamenii simpli și copiii pe care-i iubea cu o iubire de care numai ea era în stare au venit să-i ofere ultimele flori, ultimele cuvinte de dragoste.

Cine-și poate imagina un cimitir, cât e Bellu de mare, zguduit de hohote de plâns? Pe puțin o sută de mii de oameni i-au presărat calea cu flori… Și fiecare, tânăr sau vârstnic, se întreba de ce tocmai Anda Călugăreanu a trebuit să plece… Dar Dumnezeu își cunoaște Legile mai bine decât noi. Așa a fost să fie. Probabil așa a trebuit. De acolo, de Sus, aprope de Steaua spre care de îndrepta, Anda știa acum totul, iar lacrima care-i picura pe obraz era poate ultimul semn de recunoștință pentru imensa dragoste a oamenilor pentru ea. Sau a milei pentru atâta suferință pe care, fără voia ei, o provocase…”

Foto prima pagina Canva AI

Alexandra Chivu

Ultima actualizare: 28 Martie 2024 @ 01:03

Mai multe despre Alexandra